– Mi-am luat liber de la slujbă ca să merg la o conferinţă, îmi povesteşte R. Doar că am aflat cu o zi înainte că nu se mai ţine, aşa că m-am urcat în maşină şi m-am dus la schi. Dacă tot aveam două zile libere... Doar că peste două ore eram deja pe Facebook, cu poza mea în vîrful muntelui, iar peste încă două ore m-a sunat şeful: „Bine, nu am nimic împotrivă, dar trebuia să-mi spui şi mie unde eşti, că dacă ţi se întîmplă ceva eu plătesc asigurările...“
– Aşa au aflat şi ai mei că fumez! rîde o puştoaică de lîngă noi. O vecină a văzut pe Facebook o poză de-a mea cu o ţigară în colţul gurii şi a trimis-o, amuzată, mamei...
Mă rog, nimic deosebit pînă aici, mica bîrfă există de mult, doar că acum circulă mai repede şi mai eficient. Cînd însă tînărul patron al Facebook, Mark Zuckerberg, declară în urmă cu cîteva săptămîni „sfîrşitul intimităţii“, pe mine cel puţin mă trec fiori reci pe şira spinării.
„Oamenii se simt bine nu numai împărtăşind mai multe informaţii şi de mai multe feluri, dar şi mult mai deschis şi cu mai mulţi alţi oameni – a declarat acesta pe 11 ianuarie la Las Vegas. „Norma socială este pur şi simplu ceva ce a evoluat cu timpul. Iar oamenii au în prezent o atitudine mult mai relaxată în ceea ce priveşte intimitatea“ – a conchis acesta, prefaţînd astfel schimbarea politicii companiei în această privinţă. Şi nu este vorba doar despre Facebook, evident, ci despre un întreg univers tehnic în care trăim, de la tehnologiile de „social networking“ sau „Radio Frequency Identification“ (RFID), pînă la cotidienele carduri.
Într-un registru deja mult mai „oldies but goldies“, m-am cutremurat zilele trecute cînd, căutînd pe Google un interviu recent al meu, am dat peste un curs postat la grămadă sub numele meu, din care nu am recunoscut mare lucru şi pe care nu l-am autorizat niciodată. Evident, nici nu aş fi avut cu
