Pe fondul unei legislatii ambigue, recuperarea in instanta a banilor din salarii a devenit o ocupatie tot mai des intilnita la bugetarii din Romania. Ce debandada prin salarii! Ce aiureala si ce incurcaturi de nedescilcit! O sumedenie de contradictii si "cuvinte incrucisate" se afla intre legile Parlamentului si ordonantele si hotaririle Guvernului. Care act normativ trebuie respectat? Ce prevederi legale n-au fost inca anulate prin instante ori la Curtea Constitutionala? Totul a inceput in toamna lui 2008, cu citeva saptamini inainte ca politicienii sa se bata pe circumscriptiile electorale pe care si le croisera deja dupa criteriul unic al nivelului de sustinere. Atunci, cu unanimitate de voturi - inclusiv cel al ministrului liberal al Educatiei - parlamentarii au decis majorarea salariilor in invatamint cu 50 la suta. Dupa alegeri, lumea politica a prins curaj si a renuntat la spiritul electoral de turma. Democrat-liberalii si social-democratii au inceput sa-si vinture buzunarele goale, in vreme ce liberalii au preferat o opozitie lejera si fara batai de cap pe legea promovata inclusiv de ei. In lipsa de fonduri, cresterea de 50 de procente s-a redus oficial cu doua treimi, ajungind la doar 17%. A fost nevoie de o ordonanta aprobata inclusiv de Parlament, dar profesorii au cistigat in unele cazuri in instante si diferenta de 33%. Nu in toate instantele, pentru ca justitia din Romania inca nu este uniforma. Asa au aparut discrepantele prin care, in unele judete profesorii au avut parte de lefuri marite, in altele nu. Altfel spus, ei se impart acum in categoria celor care nu au primit nimic, in grupul celor care au cistigat un plus de 17% pe o perioada determinata (respectiv, pina la intrarea in vigoare a legii salarizarii unitare) si, in fine, in categoria celor care au obtinut 33%. Ministerul a reusit sa impace pe moment capra si varza, luind banii din acelasi fon