Democratia politica ofera posibilitatea de a ne alege noi insine guvernantii. In egala masura, nu ne garanteaza ca toti cei alesi sunt competenti si cinstiti. Cetateanul poate sa greseasca sau poate fi rau informat, dar a renunta la democratie sub pretextul ca unele guverne democratice gestioneaza prost treburile statului inseamna a decapita un bolnav care sufera de migrena. Democratia nu rezolva nici defectele alegatorilor, nici pe cele ale alesilor, are insa cel putin meritul de-a nu interzice manifestarea calitatilor nici unora, nici celorlalti.
Libertatea de a ne alege guvernantii are drept rezultat “incheierea” unui contract intre cetatean si ales. Clauzele acestui contract par insa sa il defavorizeze pe cetatean daca iau in considerare una din cele mai des intalnite afirmatii, spusa pe tonuri diferite, de la inversunare la indiferenta, respectiv ca un politician poate fi sanctionat doar la patru ani si uneori nici atunci.
Tu, alesul, iti asumi niste responsabilitati si spui ca ai nevoie de patru ani ca sa le duci la indeplinire. Cetateanul parafeaza contractul, aplicand stampila de vot. Din pacate, termenii contractuali pare sa il protejeze doar pe ales. Cetateanul nu are nici o posibilitate sa renunte la acest contract pe perioada celor patru ani, chiar daca prin modul in care alesul intelege sa respecte contractul ii aduce prejudicii cetateanului. Trebuie sa astepti patru ani ca sa poti sa renunuti la colaborare. In toata perioada, tu, electorul, ramai prizonierul acestui contract, singurele forme de protest fiind mai degraba forme de defulare decat de sanctionare efectiva a celui care confirma zi de zi incapacitatea de a-si respecta promisiunile.
Pentru parlamentar, cea mai la indemana scuza va fi chiar votul uninominal care arata bine in teorie. Aceasta sistem electoral ar fi urmat sa curete si sa improspateze atmosfera politica. In prac
