Bloggerii au dorit să socializeze mai mult. Şi atunci, a circulat un tweet: „Să fie blogmeet“! Şi a fost blogmeet. Cam din 2005, din cîte am înţeles, în Bucureşti. Din grup de referinţă, se transformă în grup de apartenenţă. Dar de ce motiv de întîlniri „speciale“? Poate fi considerat o urmare a numărului sporit de bloguri româneşti la ora actuală. Mai întîi, studiile efectuate de Carmen Halotescu şi Cristian Manafu în 2005 şi 2006 au estimat circa 5000 de bloguri existente la acel moment, respectiv 12-14.000 de bloguri. În 2007, deja exista un blog la fiecare 580 de utilizatori de Internet. Trafic.ro are înscrise în jur de 4860 de bloguri, în timp ce pe Zelist.ro sînt înscrise 43.845.

În Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Braşov, în Constanţa, cît şi în oraşe ca Baia Mare, Roman sau Bacău se organizează blogmeet-uri. Dacă la început existau grupuri mici, de 4-5 persoane, acum se adună chiar şi 40. Motiv de fericire, dar şi de disconfort. Se doreşte socializare, sînt binevenite discuţiile şi iniţiativele la care participă toată lumea, dar un număr prea mare îngreunează comunicarea şi acoperirea tuturor punctelor de interes (sau stîrneşte divizarea pe grupuri mai mici).

Primii paşi, primele blogmeet-uri, primele cuvinte-cheie: web 2.0, wordpress, bloguri de succes, conţinut, trafic, seo, bere, bloggeri.

Bucureşti. În 2005, Antonio Eram, cel care făcuse weblog.ro (foarte cunoscută platformă pentru bloggerii români), organiza întîlniri între bloggeri. Făceau schimb de „cărţi de vizită“, s-au amuzat unul pe seama blogului altuia, au găsit puncte comune, au vorbit de cărţi şi bloguri sau experienţe personale. S-au (re)cunoscut între ei, s-au plăcut sau au discutat în contradictoriu. Aşa a apărut prima formă de blogmeet.

Constanţa. Se zvoneşte că ies blogmeet-uri frumoase acolo. De la primele întîlniri, se adunau peste 30 de persoane. Nu toţ