„Moşul“ se teme că mulţi dintre copiii de azi riscă să fie făcuţi KO înainte de a se urca în ring. Adversarii: alcoolul, prafurile şi internetul.
Mereu cu zâmbetul pe buze. Aşa este Leonard Doroftei, omul care a făcut istorie, fiind singurul pugilist de la noi care a cucerit titlul mondial atât la amatori, cât şi la profesionişti.
Mai citeşte şi:
Leonard Doroftei: "Când eram tânăr mergeam cu prietenii la o bere şi ce şmecheri eram!"
Şi, deşi nu are răgaz de odihnă, fiind prins cu treabă la pubul pe care l-a deschis în Ploieşti sau în diverse alte acţiuni, „Boxerul cu inimă de leu" a acceptat să vorbească despre sport, dar şi despre viaţa sa pentru „Adevărul".
„Adevărul": De ce aţi ales boxul?
Leonard Doroftei: Boxul m-a ales pe mine. Eram mai mulţi copii pe stradă şi ne-am bătut pentru o ţeavă din aceea de suflat cornete. Şi celui mai bun i-a fost dat să meargă la box. Un băiat mai mic decât mine m-a întrebat dacă nu vreau să vin. Curiozitatea m-a împins şi am rămas lângă ring 20 de ani.
Sunteţi mulţumit de ceea ce aţi realizat?
Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege acelaşi lucru. Am arătat oamenilor respect şi am primit dragoste.
Aţi avut o carieră lungă.
Nu vreau să mă laud, dar am avut două cariere. Şi în ambele am reuşit. La amatori am fost campion european şi mondial. Am obţinut două medalii olimpice de bronz. Am trecut apoi la profesionişti şi în patru ani am ieşit campion mondial. M-am bătut pentru WBA, IBF şi WBC. Şi toate în America. Eu nu m-am bătut pentru bani! Dacă am reuşit, a fost datorită voinţei de a face ceva, din respect pentru cei care m-au văzut la televizor.
Regretaţi că nu aţi reuşit să câştigaţi titlul olimpic?
Nu. Am ajuns la Jocurile Olimpice, iar acela a fost visul vieţii mele ca boxer amator. Aveam 22 de ani la Barcelona. Eram un outsider. Şi am reuşit să mă î
