Si fiindca 2010 este anul contopirii culturilor, mai dau azi o raita culturala si prin Luxemburg, sa-mi fac plinul la masina si sa-mi umplu totodata si cele sase canistre cu benzina. Am oroare de turistii care pleaca in strainatate in cautarea unei noi patrii, in loc sa accepte situatia din propria tara. Nici friptura marinaaa, nici berea bruna nu-mi fac inima sa-mi tresara mai tare in afara granitei. Pentru a ma infrupta din cirnaciori sau din omleta cu cartofi, nu trebuie in nici un caz sa ma arunc in avion si sa explorez de nebun alte tari, asa cum fac unii conationali de-ai mei. De asemenea, ma scot din sarite si comparatiile prostesti, de exemplu atunci cind mincarea servita are un gust diferit de cel de acasa: "e aproape la fel de buna ca la noi" sau "asta nu-i asa de buna ca la noi". Eu, de indata ce trec granita, evit in mod sistematic tot ceea ce este nemtesc. Imi dau silinta sa fiu un strain printre straini si ma arat interesat doar de lucuri exotice. De aceea servesc in Tenerife, de exemplu, votca ruseasca, pentru ca o pot lua de la duty-free, iar in Franta beau vin frantuzesc, pe care-l cumpar dinainte, la reducere, dintr-un magazin din Germania, fiindca e mult mai ieftin aici decit in tara de origine. Pentru a cunoaste mai indeaproape alte culturi, extrem de importante sint, evident, limbile straaine. De aceea, m-am inscris acum o luna la un curs de italiana pentru incepatori, de unde am invatat foarte multe. De exemplu, la "Pa" se spune "Ciao". Asta i-am spus si profesorului dupa o saptamina, cind am renuntat sa ma mai duc la curs, fiindca mi se parea prea greu. Totusi am mai retinut vreo doua cuvinte care mi s-au parut mai usoare, mai ales fiindca le stiam dinainte, de exemplu "Cantare", adica "a cinta". Cei mai buni cintareti sint frizerii italieni... Pe italiana, la "frizer" se spune "Figaro", si multi dintre ei sint atit de cunoscuti, incit apar mer