Din “seria ce vorbim, ce ne dorim şi unde ne duc iluziile noastre”. Un fel de ne-am dorit atît de mult autostradă că am rămas şi fără căi ferate şi fără şosele… De data asta, vorbim de TVR, pentru că în momentele astea se hotărăşte în plen destinul lui Sassu. O hotărîre pe deplin politică. De fapt, încă un moment din relaţia stupidă politic – post public de televiziune. Nu contează că vine Culcer sau altcineva.
Toţi spunem că vrem TVR puternic, independent. Dar sîntem pregătiţi să dăm taxe mai mari şi să plătim toţi? Sîntem pregătiţi să susţinem independenţa postului public ca idee şi abia apoi să reproşăm imediat grile nefericite şi emisiuni stupide? Sîntem dispuşi să avem răbdare şi mai multă cu ei? Ştirile TVR nu sclipesc, nu sînt încă ce trebuie, dar e singurul loc din prime time unde mai poţi vedea ştiri externe, ceva UE sau măcar lipsă de senzaţionalism. E adevărat că uneori puţinătatea imaginaţiei în abordarea subiectelor poate scoate din sărite. Dar, tot e ceva. (Eu însumi am scris despre intervenţii politice în program, deci nu vreau să-mi reproşaţi că ignor dimensiunea asta – pentru că unele abuzuri le-aţi aflat şi din articolele noastre).
Teo Tiţă observa la un moment dat materialele serioase de pe PROTV, din partea a doua a jurnalului sau din Romania, te iubesc. Ei bine, chiar aici e problema. Ce se întîmplă cînd televiziunile private te depăşesc pe segmentul qulity, cînd îţi arată că se poate face cu audienţă bună şi un subiect “serios”? Aici ar trebui sa faca TVR o divizie de atac jurnalistic imbatabila – are resurse, are unde, cu ce etc.
În nici un caz nu pot să fiu de acord cu abordări gen Mircea Marian care striga cumva “la mişto” să desfiinţăm TVR. Seamănă mult cu “să privatizăm CFR” – am făcut-o pe bucăţi şi uite unde am ajuns – cine a pierdut?
Cine o să vină la TVR? Călinescu, Culcer, Lăzescu? nu-mi pasă. E viciată din st
