Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu. În nr. 311 din 3 februarie 2010, am comentat un top – şi el, probabil, deplasat... – al „micilor mari bucurii“, întocmit de consumatorii supelor englezeşti „Batchelor’s“ şi le-am propus cititorilor mei ca, dacă au răgaz, să-şi facă şi ei o listă a „lucrurilor mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“, conform definiţiei date de Sei Şonagon, domnişoară de onoare la curtea împărătesei Sadako, în anul 1000. Nu mă iluzionam cu un mare succes (ce înseamnă succes în asemenea domenii?), dar nici nu mă minţeam: pe această „vreme de prăpădenie perpetuă“, aveam chef să propun un joc. Au răspuns mai mulţi decît mă aşteptam; le-am selecţionat pe cele mai expresive, chiar dacă unele zîmbete îmi apăreau stranii sau străine de gusturile mele; rămîne cum am stabilit: dacă nu mai ştim ce-i un surîs, sîntem pierduţi pe termen scurt, mediu şi lung.

Vera Cîmpeanu

1) Mirosul de vinete şi ardei copţi vara, toamna.

2) Mirosul cărţilor noi din „Livre de poche“.

3) Momentul în care, stînd în faţă, lîngă şofer, în taxi (ca să vezi), ajungi, de la aeroport, în punctul în care „începe oraşul“ în care eşti pentru întîiaşi dată.

4) Muzica, muzica, muzica, muzica.

5) Situaţiile în care copilul spune ceva la care rămîi bouche bée şi nu poţi să reacţionezi în nici un fel. Şi nu ai voie nici să rîzi pînă leşini.

6) Cafeaua de dimineaţă cu ţigări şi muzici; afară ninge şi te mai uiţi din cînd în cînd pe geam şi-ţi zici: nu ies nici moartă. Şi poţi. Să nu ieşi. Şi mai iei o gură de cafea şi mai tragi un fum din ţigară.

7) Prima dată din anul ăsta cînd ieşi din casă şi miroase a tei.

8) When you outsmart the en