Daniel Sandru Scriu acest text sub impactul celor cateva ore bune petrecute, pret de-o bucata din noaptea de luni spre marti, in holul Unitatii de Primire Urgente a Spitalului "Sf. Spiridon", unde mi-am insotit bunica in necaz. Un impact completat de o stire din jurnalele de dimineata, cu privire la "colapsul sistemului medical din Romania". Desigur ca, "umflata" mediatic, o astfel de stire te duce cu gandul, in primul rand, la neprofesionalism cauzat (sau completat) de dificultati financiare. Si poate ca, in unele unitati medicale, acest lucru se si intampla. Din ceea ce mi-a fost insa dat sa vad, ca martor tacut, de-a lungul orelor in care am stat acolo, la UPU "Spiridon" nu poate fi vorba de primul aspect. De unde extrag concluzia ca, cel putin in acest caz, profesionalismul nu are a face cu finantarea sistemului. In oamenii aceia, in personalul medical pe care l-am vazut acolo – si sincer regret ca n-am retinut vreun nume – problema valorilor pare a fi pe cat de simpla, pe atat de importanta. De la infirmiere, ambulantieri si brancardieri, pana la asistente, asistenti si medici, cu totii se bat cu secundele. Pe timpul serviciului, atata cat i-am putut vedea, scara valorica se imparte, simplu si totusi extrem de important, intre viata si moarte. Poate ca atitudinea "metafizica" pe care o regasim, cel mai adesea, in cazul multor ziaristi ori comentatori (atunci cand politicienii nu se exprima cu privire la actul medical de care n-au habar) e o forma de aflare in treaba care tine de "servici". N-am sesizat ca cei de la UPU "Spiridon" ar avea vreo clipa chef sau timp de discutii despre "sexul ingerilor" atunci cand pacientii intra in aceasta veritabila "uzina medicala" unii dupa altii, clipa de clipa. Pentru personalul medical de-acolo exista ore sau exista doar secunde, exista viata sau se trece-n moarte. Iti poti imagina, desigur, ce inseamna paisprezece amb