"Securiştii în mină, să ne dea lumină", scandau, isterizaţi, manifestanţii care mărşăluiau prin Bucureştiul primelor luni ale anului 1990. Bineînţeles că securiştilor nici nu le-a trecut prin cap să devină "ortaci". Nici nu aveau de ce. După câteva săptămâni de "lâncezeală", majoritatea şi-au reluat activitatea în serviciile secrete "reinventate" de noua democraţie. Ultimul pretendent la moştenirea Securităţii: Serviciul Român de Informaţii. Pe scurt: SRI.
La sfârşitul anului 1989, în plină Revoluţie, când "teroriştii" erau indentificaţi cu "securiştii lui Ceauşescu", puterea provizorie instalată la Bucureşti a decis, prin Decretul-lege nr. 33, emis la 29 decembrie, desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului.
Din punct de vedere strict birocratic, această desfiinţare a fost uşor de executat. Practic, Securitatea nu a dispărut, ci doar s-a dizolvat în structurile noilor servicii secrete "democratice". Sau în alte paliere ale societăţii, de la lumea politică până la cea a afacerilor. Primul serviciu secret postdecembrist a fost UM 0215, devenit celebru sub numele de "Doi şi un sfert", clădit pe structura de bază a Securităţii Municipiului Bucureşti.
Ceva mai târziu, pe la mijlocul lunii februarie 1990, s-a înfiinţat Serviciul de Informaţii Externe, adică SIE, moştenitor direct a fostei DIE. Serviciul secret care avea să se ocupe de problemele interne, adică SRI, s-a înfiinţat, practic, la data de 24 martie 1990. Înfiinţarea sa la doar câteva zile după conflictele sângeroase care avuseseră loc atunci la Târgu-Mureş a menţinut suspiciunea că acele evenimente dramatice au fost instigate chiar de foştii securişti care se vor regăsi în structurile noului serviciu de informaţii. Din punct de vedere strict juridic, SRI a luat însă fiinţă la 26 martie 1990, ziua în care Ion Iliescu a semnat Decretul nr. 181.
O INSTITUŢIE MO
