De acord, stenogramele convorbirilor senatorului Voicu arată o Românie jegoasă şi coruptă până în fundul oaselor. Dar nu voi repeta aici indignările legitime scrise înaintea mea de atâţia alţi editorialişti. Cristian Tudor Popescu spune resemnat că stenogramele îi arată că statul român a încetat să mai existe. Este exact pe dos: întreg acest caz arată că statul român începe să funcţioneze şi să elimine microbii. Aducerea la lumină a acestor convorbiri nu înseamnă că problema a apărut acum, ci că acum a devenit vizibilă pentru publicul larg. Aşa cum lumina şi curăţenia combat cel mai bine gândacii de bucătărie, la fel vom scăpa de corupţi făcând lumină asupra lor.

Simpla transparentizare a acestor practici e un fapt pozitiv. Dar mai am şi altele. În primul rând, reacţia promptă a Parlamentului. Să comparăm cu nesfârşitele maimuţăreli din cazul Adrian Năstase, protejat şi acum de parlamentari. Apoi, chiar PSD în sine a avut o reacţie de partid normal. Victor Ponta a spus imediat după ce a aflat de cererea de arestare că justiţia trebuie să-şi facă treaba şi nu are nimic de adăugat. Nimic din veşnicele lamentări paranoide ale partidelor, nimic despre statul poliţienesc, iar obsesia cu „DNA-ul lui Băsescu" a fost vânturată doar anemic (şi doar de către tipi ei înşişi dubioşi).

Imediat după ce au apărut stenogramele, Voicu a fost exclus din PSD. E drept că face parte din gaşca lu Vanghelie, o gaşcă cu care Ponta se războia pe când nu era preşedinte al partidului. Dar tot nu e puţin lucru. Am fost mirat mereu de capacitatea oamenilor din partide de a se apăra unii pe alţii de instituţiile statului, chiar şi atunci când în particular îţi recunoşteau că cel acuzat este o mizerie umană. Dar aveau această idee că partidul e un club închis şi datoria principală a membrilor este să se protejeze unii pe alţii. Rămâne acum ca Ponta să fie la fel de prompt şi în cazul al