Din punctul de vedere al momentelor sale „fierbinţi“, viaţa teatrală românească poate fi temeinic invidiată nu doar pe plan regional, ci şi la nivel continental: nu sînt multe ţările care să aibă premii destinate special scenei, acordate de profesionişti şi înmînate cu mult fast într-o ceremonie transmisă în direct, la oră de vîrf, de televiziunea de stat, după cum nu sînt destule nici acelea care să aibă un festival de cuprindere naţională şi ambiţii internaţionale şi al cărui afiş să trezească atîtea patimi şi să stîrnească atîtea umori. Altfel spus, la capitolul Evenimente stăm bine. Şi, cum cele două culmi despre care am vorbit sînt plasate în mijlocul primăverii, respectiv în mijlocul toamnei, cum vara e vacanţă şi iarna, început de an financiar, tensiunea, cînd mai creatoare, cînd mai distrugătoare, e asigurată, pentru oamenii scenei, 24 din 24, 7 din 7 şi 12 din 12. Să te mai miri că...

Cel mai recent motiv de încordare – a nervilor şi chiar a muşchilor – îl reprezintă nominalizările la Premiile UNITER, anunţate acum circa două săptămîni de organizaţia de breaslă, în urma opţiunilor exprimate de un juriu alcătuit din trei critici (Doina Papp, Ion Cocora şi Mircea Morariu), care, vreme de cîteva luni, au colindat ţara în lung, în lat şi de-a curmezişul, pentru a descoperi nume de artişti şi titluri de spectacole susceptibile să poată fi declarate Cel mai bun sau Cea mai bună din întreg anul trecut (pentru că premiile decernate în 2010 răsplătesc bravura desfăşurată în 2009). De către cine vor fi ei sau ele astfel „încununate“? De către un al doilea juriu, compus, la actuala ediţie, dintr-un actor, un regizor, un scenograf şi doi critici (compoziţie perpetuată, de altfel, cu mici modificări, de vreo şapte-opt ani încoace), care vor avea de ales cîte un nume sau un titlu din cele trei selectate pentru fiecare categorie: spectacol, regizor, scenog