- Editorial - nr. 509 / 24 Martie, 2010 Aflu, citesc si aud ca, de la o vreme incoace, care numai buna nu mai este pentru noi, romanii, maestrul neintrecut al metaforelor, imparatul cuvintelor scaparand de atata frumusete, scriitorul Fanus Neagu, o duce rau cu sanatatea. Adica, e bolnav. Poate ca acesta a fost si realul motiv ca la niste ore tarzii din noapte, atunci cand, intr-adevar, linistea coboara in fantani, convins ca intotdeauna cartea este "acel profil al unei inimi colective", am deschis romanul "Ingerul a strigat". Apoi, am scos din biblioteca si am parcurs "Cartea cu prieteni" si "A doua carte cu prieteni", tocmai pentru a-l regasi pe cel pentru care scrisul a devenit un "simbol al libertatii". Citindu-i cartile, poti sa-i vezi pe inaintemergatori privind de pe deal, din pridvoare de lumina, istoria asezata-n vale a intamplarilor trecutului. Numai acolo, in paginile maestrului cuvantului poleit cu pulbere si foite aurite, poti zari, pe macul holdelor valurind, "buburuze si roua rosie". Numai in scrisul sau, inaintemergatorii "travestiti in padure si cantec", din vechimi, traverseaza "noaptea cu cerbi", sagetand lacasurile memoriei sub "steaua cu mot". Nu stim ce mai face (aflu cate ceva doar din "Flacara lui Adrian Paunescu"!) printul cuvantului _ prozatorul Fanus Neagu. Vad si aud doar "caii si stapanii lor ratacind prin miezul umbrei", dimpreuna cu autorul "Ingerului" care a strigat in cautarea cuvantului ales pentru sarbatoarea Limbii Romane, calarind pe manji cu sei toate din aur si argint. "Incarcat cu miracole neasteptate" este din plin scrisul sau, in care pana si gardul, tarcul memoriei noastre, poate fi "plin de roua". Graul lui "ia foc de la licurici", la ora unui descantec de seara, "cand ochii noptii se arata prin tufisuri", pregatindu-se sa lumineze, a doua zi, dis-de-dimineata, peste oceanul Balcaniei. In noptile de vara auzi cum creste