Are avantajul că există deja în folclorul urban sub denumirea generică de maşină-umbrelă, deci costurile cu impunerea unui brand nu vor fi prea mari.

Se pot dezvolta modele pentru toate tipurile de motorizări, excepţie făcând doar varinata cu motor electric. Pe de o parte, ca este prea scumpă (parcă 35-38.999 de euro), pe de alta pentru că există pericol de scurtcircuitare.

Varianta feministă trebuie să conţină, la dotări obligatorii, trusa de machiaj, trusa de manichiură/pedichiură, integrame şi un telefon în care să fie incluse automat, la livrare, numerele celor mai bune zece prietene.

La bărbaţi, obligatoriu o maşină de ras high-tech, opţional o ladă de bere (evident, fără alcool), dacă tot are sigla forma unui desfăcător, iar pentru ambele sexe scrumiera 4×4 şi un automat de ţigări.

Cum Dacia s-a dezvoltat ca o maşină de familie, nu trebuie uitaţi copiii. Obligatoriu, lângă bancheta din spate este necesară o bibliotecă din care să nu lipsească Fraţii Jderi şi ceva romane de Balzac (pentru Vanghelie, Becali şi alţii ca ei, contra cost, se pot folosi audio-book-uri). De asemenea, pe bancheta din spate trebuie să aibă loc un meditator (de preferat un student crescut cu eugenii) pentru orele pierdute de la şcoală şi o măsuţă rabatabilă pentru temele de a doua zi. Aşa se scutesc bani frumoşi pentru camerele de luat vederi cu circuit închis de acasă, este de ajuns oglinda retrovizoare pentru a vedea că meditaţiile nu avansează spre alte culmi.

Dacia-umbrelă, după ce a bătut Mercedesul la programul „Rabla”, poate pătrunde uşor pe piaţa din Germania, dat fiind pragmatismul nemţilor în ceea ce priveşte costurile, şi cu siguranţă ar putea provoca fisuri în conservatorismul britanicilor legat de automobile, măcar până ce încălzirea globală va elimina sintagma „ploaie londoneză”. E adevărat, ar putea fi ceva probleme cu conservatorismul b