Dacă ceva mişcă, taxează-l. Dacă continuă să mişte, reglementează-l. Dacă nu se mai mişcă, subvenţionează-l.
„Dacă libertatea chiar înseamnă ceva, ea este dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă" (George Orwell). Mă consider un om liber şi nefiind nici politician înţeleg să profit din plin de această posibilitate. Privind Europa unită dincolo de convenienţe şi cu o oarecare ironie, comentariul meu de săptămâna trecută a provocat supărarea multora. Pari excentric dacă nu crezi în adevărul absolut al unor valori devenite astăzi limba de lemn a mai tuturor politicienilor europeni.
Aşadar, astăzi o să reamintesc ceea ce alţii au spus cu multă vreme înainte. „Europa unită este rezultatul planificării. Este de fapt un proiect utopic clasic, un monument al vanităţii intelectualilor, un program al cărui destin inexorabil este să eşueze. Doar amplitudinea răului final pe care îl va face este nesigură" (Margaret Thatcher). De fapt, ea nu este decât un superstat care suferă de toate bolile fiecărui stat.
„Orice guvern e ca un sugaci. Un esofag cu o imensă poftă de mâncare la un capăt şi o totală lipsă de responsabilitate la celălalt" (Ronald Reagan). Europa unită, ca şi statele care o compun, acţionează conform unui principiu simplu în ceea ce priveşte economia: „Dacă ceva mişcă, taxează-l. Dacă continuă să mişte, reglementează-l. Dacă nu se mai mişcă, subvenţionează-l" (Ronald Reagan). Şi toate acestea se întâmplă în numele libertăţii. Cetăţeanul trebuie protejat, trebuie îngrijit, trebuie educat, trebuie îndrumat. Altminteri, am ajunge o junglă. Tot atâţia paşi mici către îngrădirea libertăţii. Uităm că „fundamentul statului democratic este libertatea" (Aristotel) şi că „prin natura sa orice om este sortit să îşi poarte singur de grijă" (Adam Smith).
„În societatea capitalistă, toate relaţiile interumane sunt voluntare. Oamenii sunt liberi s
