Cristian Tabără, amfitrionul emisiunii „Ca la carte“, de la TVR 1, vorbeşte despre credinţă, curăţenia sufletului şi despre filme înălţătoare.
Adevărul TV: Cât este istorie apocrifă şi cât religie pură în povestea Paştelui?
Cristi Tabără: Nu cred că există istorie apocrifă şi nu cred că există o „poveste a Paştelui". Cred, dimpotrivă, că totul e aşa cum s-a scris: Hristos a înviat cu adevărat şi apoi S-a înălţat la cer, cu toate întâmplările intermediare. Interpretările sunt cele care fac diferenţa şi care lasă loc de dubii sau de contestări. Tocmai de aceea vorbim despre credinţă. Credinţa nu se bazează pe dovezi şi nu depinde de analiza pe text sau de context. Desigur, nu poate fi nici absurdă, însă nu este nici rezultatul unei analize ştiinţifice, câtă vreme scapă limitelor a ceea ce poate fi experimentat, ca în cazul ştiinţei.
Cum ar trebui să ne purificăm sufletul de Sărbătoare?
Eu cred că purificarea cea mai la îndemână este aceea de a spune sincer „iartă-mă!". Asta ar însemna că ne-am recunoscut greşelile. Ar fi un pas uriaş.
Este un film pe care vrei să-l vezi în această perioadă?
Revăd cu plăcere „Iisus din Nazareth" al lui Zeffirelli, însă parcă mă simt mai ataşat acum de „Ostrovul" lui Pavel Lunghin. Prefer acum o tematică ortodoxă perfect pusă în pagină. Este povestea unui călugăr care are mustrări de conştiinţă pentru laşitatea, trădarea şi crima comise în tinereţe. Toate aceste păcate nu îl împiedică pe Dumnezeu să „lucreze" tocmai prin acest călugăr, spre mirarea sa şi a celor din mănăstire.
Care sunt cele mai neobişnuite obiceiuri pe care le-ai întâlnit în călătoriile tale?
Nu am întâlnit ceva neobişnuit, ci mai degrabă pitoresc sau, uneori, amuzant tocmai prin contrast. Bunăoară, în zona Bistriţei am asistat la un priveghi, prilej trist, desigur, dar la care m-a surprins şi m-a amuzat formul
