Încă de când era mic, Marius Manole şi-a dorit să fie „balerină". „Ştiam sigur că asta voi fi. Ba chiar, în clasa a şasea m-am şi înscris la balet, dar pentru că nu eram dornici decât eu şi o fetiţă, nu s-a făcut clasă în anul acela. Dar eu nu m-am descurajat, pentru că mai aveam timp. Şi după termi-narea liceului am dat examen la ATF la secţia de coregrafie." „Dar făcusei măcar vreo oră de dans?" , l-am întrebat. „Nu." „Şi te-ai dus aşa relaxat la examen? Cei mai mulţi fac balet de la câţiva anişori. Nu mai spun că te băteai cu foştii elevi de la liceul de coregrafie." „Ei, şi ce dacă? Tocmai asta a fost mişto. Că eram un outsider. Nu ştiam să fac nici o mişcare ca la carte şi mă mişcam în felul meu. Cum să-ţi explic? Ai văzut filmul «Billie Elliot»?" „Da", i-am răspuns. „Păi, vezi, mămică? Despre asta e vorba. Dansul e de fapt o energie care creşte din tine." „Şi ai luat examenul?" „Am intrat primul. Dar ceea ce este mai mişto e că la zece minute după ce am ieşit din examen, primesc un telefon. Era Sergiu Anghel, care fusese în comisie. «Marius, în cinci minu-te să te prezinţi la Papillon că am ceva să-ţi spun.» M-am dus curios. «Am luat examenul?», l-am întrebat. «Ei, lasă asta, că nu e important. Uite, eu am o trupă de dans contemporan şi vreau să te angajez.» Bineînţeles că am spus da. După care primesc un alt telefon de la Liliana Iorgulescu, care fusese şi ea în comisie. «Marius, ştii, eu am o trupă de dans contemporan şi vreau să te angajez.» «Dar am intrat deja la Sergiu Anghel. Îmi pare rău!», i-am zis. Aşa că la sfârşitul zilei de examen eram şi student, şi cu un job. Primul meu job."

Dansa până şi în staţia de autobuz

Aşa se face că Marius Manole, cel care avea să devină vedeta TNB, a început să facă dans profesionist. Iar colegii şi-l amintesc că dansa până şi în staţia de autobuz. Repeta fără oprire. Numai că, după doi ani, dansu