“Iubita mea prietenă, îţi cer scuze pentru confuzia creată de apariţia mea la nuntă cu acel cadou. Acum ştiu că am fost singura care nu a venit cu banalul dar atât de folositorul plic, am făcut-o doar pentru că am simţit nevoia să îţi ofer ceva special, care să îţi confirme încă o dată faptul că ocupi un loc aparte între oamenii cu care am ales să mă înconjor.

Te rog insistent să nu mă sileşti să-ţi spun cum m-am simţit, niciodată nu-ţi voi putea mărturisi de ce am stat până au dat zorii. Nu pentru că m-am distrat la nebunie, ci pentru că am aşteptat până la final o minune, care să-mi şteargă gustul amar lăsat de toate dansurile populare sau de acea muzică lăutărească pe care eu sincer aş numi-o manele. Am sperat că cea cu care dansam desculţă pe plajă în Vamă va ieşi până la urmă la suprafaţă.

Şi ar mai fi un motiv mai puţin onorant pentru mine… Faptul că acel dezmăţ culinar, cu feluri întinse pe parcursul a şase-şapte ceasuri, se baza covârşitor de mult pe carne, m-a silit pe mine, vegetariană convinsă, să beau pe stomacul gol. Chiar nu mă supăr că ai uitat, dar aș fi preferat să-ți aduci aminte de alergia mea la sarmalele din păr asezonate cu sclipiciul pe decolteu. Bănuieşti probabil că nu am apreciat deloc nici acea intrare glorioasă a fripturilor pe acorduri de marş triumfal.

La fel, nu-ţi voi putea răspunde sincer nici la întrebarea legată de machiaj sau de coafură. Acolo declar misiunea îndeplinită doar dacă ai vrut să ne transmiţi mesajul că, începând cu acea clipă, îți dorești să fii altă persoană. Dacă însă vroiai doar să fii răpitor de frumoasă, să ştii că prefer oricând varianta ”fără mască”, aşa cum te-am văzut de atâtea ori când ne pregăteam să ieşim la un party mai şic.

Aş vrea sincer să aflu părerea ta legată de eveniment, să-mi spui că ai făcut totul aşa din obligaţie faţă de ai tăi, care au participat la rândul lor la zeci