De vreo două zile, senatorul Cătălin Voicu se află într-un intens proces de victimizare.
Dacă nu i-ai cunoaşte isprăvile, ai putea crede că o fi şi el vreun disident, un incomod doldora de principii, o victimă a regimului. În neruşinarea care-l caracterizează mai are un pic şi se consideră un Corneliu Coposu, o Elisabeta Rizea, un Ion Gavrilă Ogoranu. Iar dacă se mai scarpină puţin pe guşă, se va include chiar în tagma haiducilor, convins că rostul lui pe lumea asta e să ia de la bogaţi şi să dea la săraci. Să ia de la d'alde Căşuneanu, care-şi plimbă beizadeaua în maşini de milioane de euro, şi să dea la bieţii judecători, ostracizaţi de Boc pe grila salariilor bugetare.
Am văzut zilele astea tot felul de concetăţeni pătrunşi de un profund umanism. Senatori îngrijoraţi nu de tehnicile mafiote ale colegului lor, ci de trăirile interioare ale acestuia. „Nu e uşor să treci prin aşa ceva", au zis vreo douăzeci, într-o tehnică papagalicească impecabilă. „Vă daţi seama, are şi el soţie, copii, părinţi...", a pledat altul, luând o mină tristă, de gurmand căruia i-a fugit friptura din farfurie.
Deosebit de simţitori s-au dovedit a fi şi unii moderatori de talkshow. Pentru aceştia, problema de căpătâi nu e coruperea unui judecător de la Curtea Supremă, ci puseul de tensiune al corupătorului. ‘Tu-i mama lui de stres! Nu mai poţi aranja nişte şpăgi în ţara asta că poc, îţi sare tensiunea!
Televiziunea de hau-hau a senatorului Voiculescu a pus biciul pe DNA, să se înveţe minte domnii procurori să se mai ocupe cu mărunţişuri d'astea, gen dosarul Voicu, când priorităţile ţării sunt altele. Şi dă-i, şi întreabă: ce-i interesează pe oameni mai mult - circul arestărilor sau concedierile din învăţământ?! Beliţii nu-şi mai rafinează diversiunile, le dau pe post aşa, necioplite, puturoase, grosolane.
Diversioniştii insinuează că nu se pot trata simult
