- Comentariu - nr. 510 / 25 Martie, 2010 Desigur, nu generalizam, dar unele televiziuni si-au facut parca un titlu de glorie din a ne prezenta "banalitatea" pe micul ecran. Drept pentru care, cineva spunea ca "producatorii din televiziuni si telespectatorii se binemerita unii pe altii". Daca mai varstnicii au o anumita putere de discernamant si isi aleg, din putinul ce li se ofera, programe, cat de cat, decente, noua generatie _ atrasa de picanterii _, ce sa invete de la televiziunile asa-zise "comerciale"? Un copil care, de la 8-10 ani, nu-i vede decat pe Tociu si Palade, care constata ca umorul romanesc se reduce la scalambaielile lui Dan Negru, ca idealul de feminitate il reprezinta post adolescenta, prematur vestejita sotie a unui milionar tomnatic, ca oameni de spirit sunt Badea si "Vacanta Mare", ca decenta s-a refugiat in galantarele cu marfa deocheata ale lui Dan Diaconescu, si ca, peste toti "role model"-ul national e Gigi Becali _ aceasta arteziana de agramatism si violenta verbala, e deja un copil tarat. Puneti laolalta trasaturile respingatoare din enumerarea de mai sus si aveti portretul-robot al romanului de peste cinci-zece ani. Poate ca a sosit momentul evaluarii serioase a efectului halucinogen al multor productii de televiziune. Or fi ele, "televiziunile private", proprietatea cuiva _ cu drepturile de rigoare _, dar, cata vreme intra "neinvitate" in casa omului, s-ar cuveni ca, si in acest caz, statul sa verifice (si daca e cazul sa interzica) si sa evalueze efectul halucinogen al multor productii de televiziune. GHEORGHE GIURGIU - Comentariu - nr. 510 / 25 Martie, 2010 Desigur, nu generalizam, dar unele televiziuni si-au facut parca un titlu de glorie din a ne prezenta "banalitatea" pe micul ecran. Drept pentru care, cineva spunea ca "producatorii din televiziuni si telespectatorii se binemerita unii pe altii". Daca mai varstnicii au o anumita p