Semnalam în urmă cu două săptămâni, într-un editorial apărut în aceeaşi publicaţie ("Locuitori în muzeul transporturilor"), că separatoarele de trafic şi noile semafoare au supraaglomerat Calea Moşilor din Bucureşti, o arteră şi până atunci extrem de circulată. Dar ştiţi ce-au înţeles "inovatorii" socialişti de la Primăria Capitalei din telefoanele date de şoferii care au reclamat Poliţiei Rutiere că nu era cazul să se restricţioneze traficul pe un drum deja înţesat de maşini?

Că după câteva săptămâni de analiză, dacă separatoarele pentru transportul public îşi vor dovedi eficienţa pe Moşilor (ceea ar însemna probabil ca automobilele personale să fie total blocate!), municipalitatea va decide să "îngrădească" cu separatoare linia de tramvai pe întreaga Şosea Colentina, iar apoi pe Şoseaua Ştefan cel Mare.

Apropo de ultima cale de acces vizată, fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, declara în aprilie 2008 că "este o tâmpenie să pui tramvai peste metrou, cum e la Obor". Din păcate însă, distanţa dintre staţiile Obor şi Ştefan cel Mare şi apoi faţă de Calea Victoriei este mare. Soluţia ar fi ca la jumătatea distanţelor dintre respectivele staţii să se mai facă încă două. După care să se scoată linia de tramvai pusă "peste metrou" pentru a se câştiga câte o bandă de circulaţie pe sens. Dar nicidecum să se "îngrădească" linia de tramvai de pe încă o arteră foarte înghesuită...

Împrejmuind încă două linii de tramvai situate pe străzi aglomerate din zona centrală sau semicentrală a Bucureştiului, autorităţile nu fac decât să atragă atenţia asupra incompetenţei de care au dat dovadă în ultimele două decenii. În doar 14 ani, între 1975 şi 1989, s-au construit 60 km de metrou, într-un ritm de 4,3 km anual - dublu cât la Frankfurt, Milano sau München.

După aceea însă, vreme de 20 de ani, s-au mai "tras" numai 7 km de ca