Mai întâi a fost o „cerere de prietenie" pe Facebook. Şi zeci de artişti şi jurnalişti „s-au împrietenit" cu un libanez a cărui mamă a fost o faimoasă cântăreaţă. După cum am aflat mai târziu, părinţii săi au murit în războiul din Beirut şi Farid Fairuz „este adoptat de doi beduini care îl cresc cu lapte de cămilă şi îl educă conform credinţelor lor". Înfiat de o familie iordaniană bogată, se specializează în muzică şi dans. Dar, „în timpul unui spectacol, o întâmplare ieşită din comun îi schimbă radical existenţa. Fairuz renunţă la coregrafie devenind medium şi artist vizionar în percepţii extrasenzoriale."
Apoi a fost un comunicat de presă din care am aflat că Fairuz s-a întâlnit la un moment dat cu directorul Centrului Naţional al Dansului, Mihai Mihalcea, care i-a propus să facă un spectacol la Bucureşti. Dar „domnul Fairuz a întrecut orice măsură. A solicitat insistent ca CNDB să suporte cheltuielile pentru câteva ghicitoare pe care urma să le consulte în privinţa spectacolului şi a insistat ca repetiţiile să se petreacă în prezenţa acestora", se spune în comunicat.
Şi misterul care plana asupra acestui personaj, care „nu are vârstă, nu are o identitate precisă şi are puterea de a intra în corpul altor persoane", s-a dezlegat prea târziu. Fairuz „intrase" deja în corpul lui Mihai Mihalcea.
Nu, nu e vorba nici despre schizofrenie, nici despre magie. Farid Fairuz este un proiect de biografie ficţională iniţiat de Mihalcea. Coregraful spune că a avut nevoie de această schimbare pentru că în ultimii 20 de ani şi-a asumat acţiuni care nu ţin neapărat de activitatea sa artistică. De la implicarea în formarea unui context pentru creaţiile artiştilor contemporani la preluarea funcţiei de director la CNDB, imaginea sa este foarte des asociată cu funcţii şi roluri administrative. De aceea, artistul Mihai Mihalcea a devenit acum Farid Fairuz.
