Rovena Paraschivoi a ajuns la Teatrul de Păpuşi din Constanţa printr-o întâmplare. „În clasa a XII-a m-am dus la Casa de Cultură. Vroiam să fac un cerc de muzică uşoară. Ca toate fetele, vroiam să cânt, cu mai multe colege, şi doamna care ne-a ascultat şi-a dat seama că nu avem talent. Ca să nu ne jignească, ne-a propus teatrul de păpuşi. Dintre toate colegele mele, eu şi încă două fete am vrut să rămânem şi ulterior doar eu am urmat această cale. Mi-a plăcut foarte mult de atunci", îşi aduce aminte Rovena.
A debutat ca păpuşar amator
Pregătirea de păpuşar a început-o cu Vasile Hariton, actor la Teatrul de Păpuşi din Constanţa la acea vreme. Atunci a urcat, pentru prima dată, pe o scenă adevărată. După ce a terminat liceul, în 1990, a aflat că Teatrul de Păpuşi organizează un curs de mânuire. Rovena s-a înscris la acel curs şi a învăţat, de la profesorii săi îndrumători, Aneta Forna Hristu şi Ioana Jora, ABC-ul actoriei. Pasiunea avea să devină o meserie de suflet. „A fost, cred, cea mai frumosă perioadă din viaţa mea în teatru. Şase luni de neuitat", spune Rovena. În 2001 a devenit studentă la actorie. A început să lucreze în teatru, iar după-amiaza era la cursuri.
Munca cere sacrificii
Cu admiraţie îi aminteşte pe profesorii săi, actorii Liviu Manolache şi Diana Cheregi, de la care a învăţat foarte multe. „Ne-au chinuit destul de tare foştii actori şi bine au făcut. Acum nu se mai face aşa, din păcate. Ca proaspăt angajat, veneam la fiecare spectacol, la toate spectacolele, indiferent dacă jucam sau nu, trebuia să le vedem de 100 de ori şi, practic, aşa am furat meserie. Fără să ne dăm seama. Eram distribuită, ţin minte, într-un spectacol, «Băiatul şi vântul" se numea, în care făceam un băţ, un şervet, atât făceam în spectacol, dar veneam şi plecam în deplasări pentru şervetul acela şi eram certată dacă nu bătea vântul cum trebuie şi n
