De când se ştie, nu a fost o zi în care să nu ia chitara în mâini şi să cânte. E coleg de generaţie cu marii folkişti precum Şeicaru, Socaciu şi Gheorghe Gheorghiu, doar că el a preferat să stea în umbra scenei.

Eugen şi-a luat prima chitară din banii pentru mâncare, pe vremea când era student. „Banii de pe cartela pe care îmi luam mâncarea i-am dat pe prima mea chitară. Ştiu că aveam 360 de lei şi ea făcea 339“, povesteşte cântăreţul. De atunci, nimeni n-a mai reuşit să-i stăvilească dragostea pentru folk.

„Zdrăngăneam oriunde, în camere de cămin, în parcuri, se adunau oamenii şi mă ascultau. Agăţam şi fete, este adevărat, dar nu ele erau scopul pentru care cântam“, îşi aminteşte trubadurul. Cel care a încercat să-i bage beţe în roate a fost tatăl său. „Cum mă vedea că iau chitară mă şi ameninţa că mi-o face guleraş. Cu vremea, s-a obişnuit“, îşi aminteşte Eugen.

Pe scenă a urcat în anul 1981 la Cenaclul Flacăra şi acolo şi-a cântat piesele cam patru ani, când, din cauza unei furtuni în care a murit o fată, cenaclul a fost suspendat.

Şi-a făcut o formaţie care se numea Magistral, însă publicul îi ştia drept „Grupul Bună Seara“, pentru că-şi începeau fiecare concert cu piesa consacrată de Loredana Groza, „Bună seara iubito“.

Nu a vrut celebritate

Cinci ani mai târziu, şi-a făcut o altă formaţie, Meridian. Unii dintre colegii de formaţie s-au lăsat de muzică pentru că din ea nu se putea trăi. În paralel, şi Eugen şi-a făcut o meserie, lucrează într-o şcoală. Nu are o catedră, dar le cântă uneori elevilor şi pe cei mai talentaţi dintre ei îi adună în grupuri şi-i învaţă să iubească muzica.

Deşi la un moment dat era printre singurii folkişti cu o chitară adevărată, Eugen nu şi-a dorit niciodată celebritatea cu orice preţ. Nu-i pare rău când îşi vede colegii de la Semnal M sau Compact bucurându-se de succes. Pentru e