Mă întîlnesc frecvent de cîteva luni încoace cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de prin 2004. Întîlniri neprogramate: „Ce mai faci, ce-ai mai făcut? Ce mai ştii despre cutare?” Pînă ajungem să vorbim despre situaţiunea curentă. Cu unii conversaţia merge firesc înainte. Cu alţii începe brusc să se împiedice, pînă ajungem la o stinghereală reciprocă urmată de o despărţire aproape rece.

De unde ni se trage? De la deosebirile de simpatii politice care au apărut după despărţirea din alianţa D.A. Oameni cu care mă cunosc de peste 30 de ani, nu numai din lumea literară, şi care au şi azi cam aceleaşi convingeri ca şi mine, dar de care mă desparte acum un divorţ politic făcut pe deasupra noastră, pe care l-am crezut doar temporar, dar care a fost urmat de o hinghereală reciprocă tot mai înverşunată.

Am pus şi eu paie pe focul acestei hinghereli, ca şi unii dintre prietenii mei: eu pe-o parte, ei pe alta, şi luaţi cu aceste exerciţii zinice de piromanie politică ne-am trezit că ne separă o mulţime de amănunte care au devenit mai importante decît ceea ce ne leagă. Despărţirea asta s-ar fi produs oricum la un moment dat, din cauza şi în numele luptei pentru putere, dar prea n-a lăsat loc de bună ziua între foştii aliaţi! Că politicienii care şi-au jurat credinţă eternă înainte de alegerile din 2004 au ajuns ulterior la cuţite, asta mai treacă, meargă, dar că din cauza lor, noi ăştia – carnea electorală de tun – ne uităm chiorîş unii la alţii a început să-mi stea în gît.

Mă întîlnesc frecvent de cîteva luni încoace cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de prin 2004. Întîlniri neprogramate: „Ce mai faci, ce-ai mai făcut? Ce mai ştii despre cutare?” Pînă ajungem să vorbim despre situaţiunea curentă. Cu unii conversaţia merge firesc înainte. Cu alţii începe brusc să se împiedice, pînă ajungem la o stinghereală reciprocă urmată de o despărţire aproape rece. @N