Marinela Ţepuş a vrut încă din adolescenţă să intre în lumea teatrului. A visat să fie actriţă, însă destinul i-a rezervat altceva. A ajuns să trăiască în teatru şi pentru teatru, însă nu pe scenă. Este secretar literar, critic şi de aproape patru ani manager al teatrului „George Ciprian”din Buzău. Timpul liber şi-l petrece citind piese, iar cei mai buni prieteni şi i-a făcut în jurul scenei.

„În 1978 am terminat liceul. Fără să spun nimănui îmi doream să fiu actriţă ca toate adolescentele la un moment dat. Nu voiam să dau la altă facultate decât la teatru, iar pentru teatru nu mă simţeam pregătită. Am fost angajată pentru câteva luni la o uzină din Bocşa” îşi aminteşte Marinela Ţepuş. Primea salariu de la uzină însă nu a călcat prin vreo secţie. Pe acea vreme era „Cântarea României” în mare vogă şi teatrul muncitoresc de acolo a selectat-o în trupă. Aşa a ajuns să facă teatru de amatori, dar într-un regim profesionist, spune actuala directoare de la „George Ciprian” pentru că a repetat cu regizori şi cu scenografi profesionişti de la teatrul din Reşiţa. S-a făcut repede remarcată şi după ce a tot primit premii pentru interpretare, la un moment dat a fost angajată la teatrul din Reşiţa ca şi corp-anasmblu. Pentru fiecare premiu primit, artiştilor li se dădea în bani preţul unui televizor color care costa foarte mult, aşa că era foarte avantajos să fii „cântirist” . N-a avut curajul să dea la actorie ştiind că erau 2-3 locuri pentru fete. S-a întors la Bocşa la teatrul muncitoresc.

Nu regretă că nu a ajuns actriţă

„Am avut o revelaţie că nu pot ieşi la pensie de la Cântarea României şi în 87 am dat examen la Universitatea de Vest şi am intrat la Filologie. În 1990 când s-a reînfiinţat secţia de teatrologie mi-am dat seama că la vârsta de 30 de ani e cam târziu să mai fac actorie şi am intrat la teatrologie. Acum nu îmi pare rău că nu m-am făcut