Ieşeanul, lector la Universitatea „Al. I. Cuza“, a publicat mai multe volume de poezii şi eseuri, dar a tradus în engleză şi a antologat şi alţi poeţi români contemporani.

Poetul Radu Andriescu a avut şansa să se nască într-o familie de universitari, aşadar şi într-o casă plină de cărţi. Tatăl, cunoscutul profesor Al. Andriescu, a fost toată viaţa îndrăgostit de biblioteca sa şi s-a străduit mereu să o îmbogăţească.

Atunci când Al. Andriescu a fost solicitat să predea româna la universitatea din Dijon (Franţa), l-a luat cu el şi pe Radu. La întoarcere, după ce a terminat clasa întâi, a trebuit să o reia aici, din cauza ortografiei franceze pe care o folosea şi pentru că nu stăpânea suficiente cunoştinţe de istorie a patriei. Franceza i-a permis să citească scriitori interzişi la noi. În liceu, era mai familiarizat cu Soljeniţîn decât cu unii dintre autorii traduşi în română.

„Tot în Franţa am compus, sau, mai bine spus, am povestit şi prima mea poezie. Mama a pus-o pe hârtie. Am recitit-o peste ani şi mi-am zis că nu e chiar rea. Acum nu cred că o mai am“, îşi aminteşte poetul. La începutului anilor ’70 a povestit şi istoria sângeroasă a „Războiului dintre trandafiri şi margarete“. Asta în timp ce juca badminton cu tatăl său, în curtea gazdei lor franceze. Seara, în faţa unui microfon, povestea a refuzat să se mai închege.

Tradus în mai multe limbi

Radu Andriescu a debutat publicistic în 1987, într-un volum colectiv care cuprindea cinci autori. „Secţiunea mea era cea mai atipică, fiind un poem în proză de 23 de pagini, pe care editoarea m-a rugat să-l împart pe fragmente pentru a-l publica deoarece era prea lung“, adaugă universitarul.

După absolvirea facultăţii, a predat aproape patru ani, până în decembrie ’89, la o şcoală generală din Paşcani. Mult timp după acea perioadă de navetă a fost „alergic la