Politicienii noştri au criticat intens, în ultimele luni, starea sistemului de pensii din România şi, mai ales, numărul excesiv de pensionari de invaliditate. Ce argumente invocă? Fără o cercetare riguroasă, ei acuză strict creşterea numărului, de la circa 200.000 de pensionari de invaliditate în 1990, la 883.000 în prezent. (...)

Ce nu iau în considerare politicienii? De fapt, proporţia pensionarilor de invaliditate a crescut de la 11% din totalul pensionarilor, cât era în 1990, la 15,6% în 2009. Numărul total de pensionări a crescut ca urmare a politicii sociale duse de guvernele de până în 2001. Avem în vedere faptul că pensionarea de invaliditate a fost, până în prezent, o formă mascată de protecţie socială, la care s-a recurs ca urmare a lipsei locurilor de muncă, după 1990, în anumite zone, iar în anul 2009 din cauza crizei. Starea precară a sistemului de sănătate din România ne situează pe primul loc în Uniunea Europeană la morbiditate prin tuberculoză, cancer şi boli cardiovasculare. Avem o populaţie foarte „încărcată“, ca boli. Femeile, pentru că au născut şi crescut patru–cinci copii, au lucrat munci grele (sudor, tâmplar, macaragiu), situaţie care nu se întâlneşte în alte ţări europene. La bărbaţi, trebuie să luăm în considerare fumatul ca factor agravant, România fiind pe locul al patrulea în lume ca procent de fumători. Zonele cu cei mai mulţi bolnavi sunt şi cele mai sărace, cu speranţa de viaţă cea mai mică – sunt diferenţe de până la trei ani între Bucureşti şi regiunea de Nord-Est, de exemplu. Dl Marian Preda, sociolog la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române, afirma că săracii, „clasa de jos“, sunt perdanţii politicilor sociale. Ei sunt mai puţin educaţi, au o rată mai mare de şomaj, mai multe boli şi o durată de viaţă mai scurtă. Vorbim despre 72% din populaţia României... Avem în ve