Apreciat de Carol I
Ca ofiţer avea cultul cinstei şi al demnităţii. A probat-o când a demisionat din armată, ofiţer tânăr, abia întors din străinătate, pentru că a fost jignit de suveran la o inspecţie. Nimic nu l-a făcut să revină asupra hotărârii sale. Mai târziu, regele Carol I, recunoscându-şi greşeala, a profitat de războiul din 1877 şi a dat ordin ca ofiţerul Ion Argetoianu să fie imediat chemat în armată.
Cu această ocazie, suveranul, întâlnindu-l şi vroind să-i explice atitudinea sa de până atunci, îi spune că, în Germania, chiar prinţii de sânge primesc asemenea observaţii, fără ca să se supere. Răspunsul lui Argetoianu fu şi de rândul acesta demn ca şi dânsul: „Sire, fie prinţ, fie om de rând, onoarea e aceeaşi". Numai acest răspuns îi arată personalitatea. În război el a luptat sub comanda colonelului Cerchez, luând parte la luptele de la Opana, Bucova şi câmpia Vidinului, în jurul Plevnei.
Plevna
Trebuie arătat că Osman Paşa, marele conducător turc, a căzut în mâinile lui la luptele de la Plevna. Adevărata carieră începe însă după terminarea războiului din 1877. Este numit profesor la şcolile militare, prin mâinile căruia au trecut mii de elevi. Generalul Văleanu, care a servit timp de 20 de ani sub ordinele sale, afirmă că nu l-a văzut niciodată tratând cu asprime sau cu bruscheţe vreun subaltern, fie el chiar din gradele cele mai de jos. Ion Brătianu, ca ministru de război, i-a încredinţat postul de director al personalului operaţiunilor militare şi comandant al regimentului de geniu. Ion Argetoianu a intrat în politică şi a ocupat de mai multe ori scaunul de senator. Regele Carol I, apreciindu-i calităţile, l-a desemnat ministru de război în guvernul Titu Maiorescu, în împrejurările grele prin care trecea atunci mica Românie. Generalul Ion Argetoianu avea la numirea sa 71 de ani. A decedat în anul 1927, adică la vârsta de 87 d
