Este alături de cei 40 de copii şi tineri cărora le-a înlesnit accesul la o viaţă de familie, prin modelul promovat de "Căminul Speranţei".
I-au plăcut ştiinţele exacte şi a ales să urmeze Facultatea de Mecanică. A lucrat ca inginer în Brăila şi Bucureşti. Pasiunea însă a fost reprezentată de ştiinţele umaniste, către care s-a îndreptat în 1999.
"Proiectul a fost început de un grup de oameni cu suflet. Eu am fost chemată să mă alătur lor. Dumnezeu aranjează lucrurile în viaţă astfel încât să rezulte ceva frumos şi am ajuns să mă ocup de proiectele sociale la «Căminul Speranţa»", spune Honorina Popescu.
Nu a acceptat uşor postul de preşedinte al Asociaţiei "Diaconia", pentru că nu se simţea pregătită pentru aşa ceva. A urmat cursuri manageriale post universitare şi acum este mulţumită de faptul că un vis frumos poate deveni realitate.
Povestea "Diaconia"
Căminul este o instituţie de ocrotire a copiilor în sistem familial, cele patru familii găzduite de Asociaţie având în grijă 40 de copii.
"Fiecare familie are proprii copii, dar şi alţi 10 care provin din sistemul de Protecţie al Copilului. Au vârste diferite, de la grădiniţă până la facultate, şi ajung la familii în momente diferite. Sunt familii care trăiesc viaţa de zi cu zi poate mai tumultoasă ca altele, dar cu satisfacţia extraordinară că pot contribui la transformarea în bine a destinului unor copii. Acest model seamănă într-o oarecare măsură cu ocrotirea minorului de către asistenţii maternali", explică preşedintele Asociatiei "Diaconia".
Fiecare mamă este angajată a Asociaţiei şi primeşte ajutor de la un lucrător social, dar şi asistenţă de specialitate.
"Am început proiectul cu o familie de pensionari. Cei din jur erau reticenţi cu privire la viabilitatea unui astfel de model. Ei au fost dovada că dragostea şi pasiunea pot învinge greutăţile. O altă familie a ac
