Primele experienţe pe câini cu diabet postoperator ale lui Nicolae Paulescu au fost menţionate în scris de fiziologul român în Traité de Physiologie Médicale (II – Phénomènes de Nutrition; Bucarest, Cartea Românească, 1920, p. 321), în patru comunicări publicate în Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances et Mémoires de la Société de Biologie et de ses Filiales (Tome II, 23 Juillet 1921; Paris, Masson et Cie, Editeurs) şi într-o lucrare amplă publicată în Archives Internationales de Physiologie (vol. XVII, fascicule 1, 31 Août 1921; Liège, H. Vaillant-Carmanne; Paris, O. Doin, Editeurs). Metoda folosită de Paulescu este descrisă numai în articolul din Archives Internationales de Physiologie. (...)
Modelul experimental canin folosit de Paulescu a fost următorul: după anestezie, câinelui i se extirpă pancreasul; ţesutul pancreatic era tocat, amestecat cu apă distilată şi pus la gheaţă; lichidul era strecurat prin muselină şi se adăuga o cantitate mică de sare. „On extirpe complètement le pancréas. Puis, en prenant des précautions minutieuses d’asepsie, on hache cette glande dans un broyer Latapie, stérilisé au four. Ensuite on ajoute, a ce hachis, dix fois son poids d’eau distillée stérilisée et, après l’avoir agité a plusieurs reprises, on le place à la glacière. Au bout de 24 heures, on filtre ce hachis à travers une double compresse de tarlatane stérilisée, et on ajoute, au filtratum, 7 pour 1000 de NaCl“. Publicaţia lui Paulescu din 1921 descrie un model experimental bine gândit, elegant şi foarte convingător, bazat pe injectarea intravenoasă a unei emulsii pancreatice integrale. Metoda este prezentată drept originală, în măsura în care Paulescu nu menţionează numele niciunui alt cercetător.
„(...) întrebarea firească a fost dacă o emulsie de pancreas nu ar putea să ajute organismul diabetic la eliminarea excesului d
