Cazul senatorului PSD Cătălin Voicu a stupefiat opinia publică. Culmea este că majoritatea dintre noi a avut bănuiala că astfel de lucruri se petrec. După apariţia stenogramelor discuţiilor dintre Cătălin Voicu şi magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după devoalarea combinaţiilor în care politicieni, oameni de afaceri, judecători, sute de mii de euro, s-au amestecat de-a valma, bănuiala tuturor s-a transformat în certitudine.

Faptul că un parlamentar face trafic de influenţă chiar nu mă miră. Cu siguranţă, Cătălin Voicu nu este nici singurul, nici primul, nici ultimul. Este evident, de altfel, că acolo, în Parlament, beneficiile colaterale sunt mult mai substanţiale decât indemnizaţiile legale, câtă vreme se cheltuiesc sume uriaşe în campaniile electorale. De mirare este însă maniera în care judecători de la Înalta Curte s-au amestecat în această mocirlă. De mirare este că nişte oameni ajunşi pe cea mai înaltă treaptă a respectabilităţii sunt, în realitate, atât de josnici. De mirare este că acolo unde salariile sunt uriaşe şi mă refer la Înalta Curte, judecătorii pot fi coruptibili. În acest context, personal am susţinut de nenumărate ori în ultimii 20 de ani, după căderea regimului comunist, necesitatea ca magistraţii să-şi recapete locul pe care-l merită în societatea românească. Şi l-au primit. Astăzi sunt inamovibili, au salarii foarte mari, pensii la fel şi o sumedenie de alte facilităţi. Pentru ce toate acestea? Pentru ca justiţiabilii să aibă parte de o judecată dreaptă, iar ei, magistraţii, să fie un exemplu sub aspectul onorabilităţii, verticalităţii, demnităţii. Când colo, ce constatăm? La cea mai înaltă instanţă judecătorească ai şi cele mai mari şanse să pierzi cu dreptatea-n mână, fie că este vorba de un dosar penal, civil sau comercial pentru că un ins ar putea fi dispus să dea şi un magistrat ar fi gata să ia sute de mii de euro