In goana dupa analize, dupa ce am facut un mic drift pe cateva stradute, in speranta ca voi scapa de cateva stopuri aglomerate, am ajuns la spital. Un altul decat cele din povestea anterioara. La Caritas. Dupa ce portarul a pictat tacticos seria de buletin si numele, am reusit sa intru la camera de garda, plina ochi de femei gravide, unele fericite de situatia in care se afla, altele triste ca trebuie sa renunte la un suflet, femei cu multe intrebari pe buze si 2-3 barbati nedumeriti ca au ajuns intr-un loc unde nu le este locul.
Si asa in intarziere, am alergat spre cabinetul de la etajul 1. Puhoi de femei la coada la ecograf. Pe usa scrie – Contraceptie, consultatii, ecografie. Contraceptie pe naiba zic! Medicii nu se spetesc sa invete femeile sa se protejeze, iar spitalele sunt pline ochi de domnisoare gata sa renunte la statutul de mama. Nici in acest caz medicii nu fac nimic. Un psiholog ar trebui sa le invete pe aceste femei ce trebuie sa faca inaintea unui contact sexual, si nu ma refer la preludiu. Apoi, daca din intamplare s-au pomenit in situatia de a-si dori sa renunte la sarcina, psihologii ar trebui sa fie cei care sa le convinga de impactul psihic al avortului asupra femeii. Da! Orfelinatele sunt pline. Da! Autoritatile se plang ca exista un numar mare de copii abandonati in spitale, insa aceleasi autoritati nu gasesc metode care sa le ajute pe tinerele femei, sau pe cele care nu-si mai doresc inca o gura la masa si asa prea plina de ochi care cer de mancare.
Apas clanta in timp ce sun doctorita sa o anunt ca am venit, iar ea ma pune sa astept 10 minute. Cu toate ca e in spatele meu, preia o alta fata pe care o consulta rapid.
Intru, rezolv cu analiza, in timp ce observ, cu coada ochiului, cum o mamica se bucura de miscarile de pe ecograf. Bebeul ei are 24 de saptamani. E tanara si putin nedumerita, dar fericita. Nu stie daca e fetit
