Prima dată am auzit acest tip de exprimare la o persoană publică, destul de cunoscută. Vorbim de o femeie matură, care mi-a zis la un moment dat: “Ce saboţi drăgu’ ai!”. Pentru că e vorba de o persoană care mi-a rămas simpatică în continuare, nu vă dau numele ei. Sper să nu se supere pe mine domnişoarele şi doamnele în cauză, dar eu nu prea înţeleg de ce recurg la acest tip de limbaj, de parcă le-ar fi lene să articuleze. De fapt, nici nu fac mare economie de silabe.

După acest prim episod cu “drăgu’”, am început să aud tot mai des astfel de abrevieri, la unele femei: “Sunt foarte obo’!” (obosită, adică). Dacă nu e obo’, atunci sigur e plicti’. Asta e varianta bună, pentru că varianta rea e atunci când e supă’ (nu, nu supă de legume, ci supărată). Iar dacă e supă’, ca să îi treacă, se duce să mănânce o prăji’ cu cioco’. A, şi să nu credeţi că abrevierile astea se aplică doar la adjective şi substantive! Nu, ieri am auzit expresia “Trebuie neapărat să-mi pove’!”. Să-mi pove’? wtf? am zis eu în gândul meu (că şi eu am o boală de-asta, mai bag cuvinte din alte limbi). Sau chiar la interjecţii: Mulţu’! Oricum, lingvistul din mine trebuie să remarce faptul că aceste abrevieri se termină în mod absolut necesar cu o vocală. Şi, aşa cum vă spuneam, e destul de interesant că tipul ăsta de limbaj şchiop e adoptat de femei din categoria 30+, nu de puştoaice de liceu care se prostesc.

Aşa că, dragi feti’ drăgu’, mulţu’ că mi-aţi dat un subiect frumu’ să pove’ despre el!

PS: Pentru cei care m-au corectat, spunându-mi că aşa se vorbeşte în Ardeal. Eu am auzit vorbind aşa moldovence şi bucureştence. Iar Costi Rogozanu mi-a oferit o explicaţie care m-a făcut să râd: “astea sunt regionalisme care s-au piţiponcit, în contact cu Bucureştiul”. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Prima dată am auzit acest tip de exprimare la o persoană publică, destul de cunos