- Editorial - nr. 511 / 26 Martie, 2010 N-am agreat niciodata fuga de la un partid la altul! Turismul acesta parlamentar, cataratorii politici, traseistii, saritorii dintr-o barca in alta a intereselor personale au fost blamati de mine in Parlament si in afara lui. Tot asa cum am reactionat dur si atunci cand, in Absurdistanul nostru zilnic, printre numeroasele gafe ale PSD, partid care mai are inca o cale lunga pana sa se reformeze, s-a situat si legea, de pe vremea in care se afla la putere (2000-2004), prin care alesii neamului, insi de multe ori anosti, duplicitari, oportunisti, cufundati intr-un total anonimat, aveau dreptul sa plece, fuga-fuguta, bosumflati ca nu obtin ce vor, de la un partid la altul, fara nicio opreliste! In schimb, consilierilor judeteni, municipali, locali, nu li se permitea acest lucru. Pentru parlamentari se putea, pentru consilieri _ nu! Democratie vroiau dumnealor, deputatii si senatorii, pentru dulaul de curte Samson, dar nu pentru catelusi precum Samurache, din fabula. Cei care doreau ciorba de burta mai gustoasa, din alt partid, erau dati, imediat, afara! Adica, pentru unii – muma, pentru altii – ciuma! Am protestat atunci, destul de dur, intr-un anumit context, considerand legea discriminatorie! Nedreapta. M-au privit ca pe un ciumat, ca pe un fluture in ac, unii chiar cu ura in ochii parca doua cutite! Unul a gandit chiar cu glas tare: "Uite la asta, o face pe desteptul, sa ne strice rosturile!” "Rosturile” lor, adica afacerile care, ca si acum, se traduceau prin "ciolan”! Ciolanul cat mai mare si mai aratos! Si timpul a trecut, ca o parere. Si au inceput, dupa infrangerea lui Mircea Geoana, si la Presedintie, si la conducerea partidului, intoarcerea spatelui si plecarile din PSD. Aproape ca n-a existat zi in care cate unul sa nu poposeasca, cu arme si bagaje, cum se spune, in tabara independentilor (de fapt a PD-L), uitand, cu to