Andreea Ciuca a fost achitata alaltaieri de Înalta Curte de Casatie si Justitie a României, care a decis definitiv si irevocabil ca faptele pentru care a fost hartuita timp de sapte ani de procurorii DNA nu reprezinta infractiuni. Pentru cei care nu sunt la curent cu povestea, Andreea Ciuca a fost arestata în 5 iunie 2003, fiind acuzata de luare de mita si supusa unui interogatoriu non-stop timp de 12 ore. Ca în timpurile de dinainte de 1989 când organele de ancheta aveau metode „speciale” ca sa te faca sa recunosti inclusiv faptele pe care nu le-ai comis. A urmat apoi suspendarea din magistratura si trimiterea în judecata. Sapte ani de hartuire continua care au luat sfârsit, interesenta coincidenta, în Postul Pastelui.
Decizia e una salutara dar ma întreb – si cred ca nu doar eu – ce se va întâmpla mai departe. Magistratul va reveni, mai mult ca sigur, acolo unde îi e locul, la Tribunalul Mures. Si în mod inevitabil, va urma probabil condamnarea statului român la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului.
Dar cu opresorii ce se va petrece? Nu-i va întreba nimeni „de sanatate” pe procurorii pensionari Gheorghe Suhan, fost sef PNA pe România si Marin Sandu, fost sef pâna nu demult al DNA Mures? De ce sa achite omul de rând nota de plata (cu multe zerouri în euro) cauzata de gafele unor procurori care se bucura acum de pensii de nababi? S-a întrebat cineva ce se va întâmpla cu martorii procesului? Logica elementara spune ca daca la un proces esti achitat, dupa ce ti s-au adus acuze din partea unor martori, înseamna ca respectivele acuze n-au fost adevarate. Adica marturie mincinoasa!
De asemenea, nu reprezinta un secret pentru nimeni faptul ca structurile de informatii au fost implicate în caz, precum si în manipularea ulterioara a reflectarii acestuia în unele zone ale presei. Coincidenta sau nu, potrivit unor surse bine documentate, dupa aresta
