Programul de convergenta remis de Guvernul Romaniei Comisiei Europene a fost primit cu scepticism la Bruxelles, oficialii UE exprimandu-si indoiala ca tintele de deficit bugetar previzionate de Romania vor putea fi si atinse. Exercitiul de evaluare a capacitatii Romaniei-stat membru cu derogare al Uniunii, deoarece nu a adoptat inca moneda euro-de a indeplini criteriile de convergenta necesare va fi din ce in ce mai dificil pentru autoritatile de la Bucuresti, pe masura ce 2015 se apropie.
Intelegerea dintre Franta si Germania privin modalitatea de salvare a Greciei, oaia neagra si ratacita a zonei euro de la sfarsitul anului 2009 incoace, pune odata in plus disciplina inaintea solidaritatii europene fata de un stat membru. Faptul ca mecanismul inchipuit de readucere a Greciei pe linia de plutire se va pune in functiune doar in caz de inec iminent aduce aminte de situatia tarii noastre din anii 90. Atunci FMI ne trimitea sa cautam bani pe pietele private de capital inainte de a putea accesa resursele financiare ale organismului international al carui membru eram. Acum Grecia ar putea, daca va fi cazul, sa intre intr-un aranjament multilateral asemanator celui in care ne aflam si noi, cu un parcurs supravegheat de FMI si CE. Deosebirea majora intre cele doua, sa le zicem, situatii, este ca, in vreme ce mecanismul inovat pentru Grecia urmareste sa pastreze statul in zona euro, in cazul nostru pare singura solutie sa intram in club.Din acest punct de vedere, programul impus de acordul Romania cu FMI si CE, este nu numai singurul autentic anti-criza, ci si unul menit sa ghideze pasii autoritatilor spre obiectivul adoptarii euro.
Daca acceptam ca intrarea Romaniei in euro-zona nu este atat un drept, cat o obligatie asumata odata cu aderarea la Uniune, atunci unul dintre marile lipsuri de comunicare consta exact in a explica ce presupune aceasta obligatie. C
