Pentru că pe Pandora’s sunteţi destui cititori care vă descurcaţi bine cu scrisul, m-am gândit că ar fi vremea să profităm de voi, iar Andreea a fost de acord. Asta nu înseamnă să facem bani de pe urma voastră (deocamdată ), ci să scriem împreună o poveste. Nu e cine ştie ce filosofie, aşa că vă explic imediat ce şi cum.
Pe vremea când era studentă, Letiţia Câmpan împreună cu alte două prietene de-ale ei se jucau un joc pe care l-au numit jointstory. Regula jocului era simplă. Una dintre ele scria introducerea unui text, iar apoi fiecare completa povestea aşa cum credea de cuviinţă, dar astfel încât să existe un fir roşu. Jocul se oprea doar atunci când povestea era încheiată sau ele se plictiseau.
Plăcându-mi ideea, l-am jucat şi eu pe vechiul meu blog, cu o parte din cititorii mei. A fost amuzant, aşa că eu zic că nu ar strica să vedem cum merge şi aici. Sper să vă placă şi să contribuiţi la joc. Acestea fiind zise, vă dau introducerea. Pe măsură ce voi scrieţi la comentarii continuarea, eu o adaug în textul iniţial, ca să vedeţi mai uşor care este stadiul poveştii. Spor!
***
Capitolul 1
Era trecut de 10.00 când deschise ochii, dar nu se grăbi să se dea jos din pat. Întinse mâna alene după telecomanda combinei şi, câteva secunde mai târziu, Ahmad Jamal se auzea discret în fundal. Iubea felul drăgăstos şi masculin în care negrul din Pittsburgh atingea clapele pianului. Îşi aminti zâmbind cum nişte amici pretindeau, în faţa unora şi altora, că tot ce ştia ea despre jazz era meritul lor. Deşi realitatea lor nu coincidea cu a ei, nu îi contrazisese niciodată, pentru că i se părea inutil să o facă. “Oamenii oricum cred întotdeauna doar ce vor ei”, gândi în timp ce închidea alene ochii şi lăsa notele să curgă pe lângă ea.
De undeva din fundul genţii, aruncată aiurea pe fotoliul de lângă pat, se auzi sunetul telefonului. Se trezi din rev
