Asculta mai multe audio Muzica

“Într-o societate laică, credinţele religioase sunt acceptate ca drept al celor care şi le asumă, şi nu ca datorie ce poate fi impusă. Asta înseamnă că este nevoie de o dispoziţie laicizată şi tolerantă din partea religiei, incompatibilă cu viziunea integristă care tinde să transforme pentru toată lumea dogmele proprii în obligaţii sociale. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte forme de cultură comunitară, aşa cum afirmă Tzvetan Todorov în “Memoria răului, ispita binelui“: “Apartenenţa la o comunitate este, într-adevăr, un drept al individului dar, sub nicio formă, o datorie; comunităţile sunt binevenite în sînul democraţiei, doar cu condiţia să nu genereze inegalitate şi intoleranţă” (Fernando Savater – Viaţa eternă, Polirom, 2008)

Am citat din Savater şi l-am pus să cînte pe Jello Biafra nu pentru a porni un nou solilocviu despre nevoia de laicitate şi stat de drept în România, ci unul despre comunitatea băutorilor de bere nefiltrată. Sunt un “inconditionnel”, cum spune franţuzul, al berii nefiltrate, păstoase, savuroase, care se bea calumea doar în crîşme spălate de prin centru. Şi al berii albe belgiene, olandeze sau germane, chit că e ambalată şi pasteurizată. Apelul meu se adresează tututor celor care, din inerţie, integrism beristic sau ignoranţă, ajunşi în vreo cîrciumă care serveşte şi alte beri la draft, ignoră nefiltrata. Spre bucuria mea, în mai multe crîşme din Bucureşti se poate consuma bere nefiltrată la draft – şi încă una foarte bună, Holsten albă.

Spre nefericirea mea, cultura berii nefiltrate la noi e destul de precară, iar spectrul electiv e destul de îngust. În afara nefiltratei de la Holsten, în Bucureşti mai puteţi savura – într-un singur loc, după ştiinţa mea (dacă mai ştiţi şi altele, aştept recomandări) – o bere de casă, la Berestroika, o cîrciumă relativ nouă, dar ambi