Pregătit de tatăl său pentru o carieră în medicină, timişoreanul prin adopţie a preferat arta, iar acum este unul dintre pictorii cunoscuţi ai Banatului.

PROFIL

Născut. 7 iunie 1945 (Târgovişte)

Educaţie. Facultatea de Arte Plastice Bucureşti

Experienţă. Pictor de 33 de ani

Familie. Căsătorit, două fiice, doi nepoţi

După un liceu cu profil real, tânărul Emil Grama a fost trimis de tatăl său în capitală pentru a se înscrie la Facultatea de Medicină. „Am plecat la Bucureşti să dau la facultate, fără să ştiu că tata îmi pusese pile la decanul Facultăţii de Medicină, care fuses coleg cu el la facultatea din Iaşi. M-am întâlnit cu un prieten vechi, de la Tulcea, Ştefan Găvenea, care venea să dea a treia oară la Arte. Ne-am îmbătat într-o seară ca băieţii care scăpaseră de părinţi şi am făcut un pariu cu el, că dacă dau la Arte Plastice intru din prima”, a povestit pictorul.

„A doua zi m-am înscris la Arte, fără să spun la nimeni. Vorbeam cu familia la telefon, însă locuind acolo la nişte rude, vorbeam foarte scurt, să nu-i pun la cheltuială. Le-am spus doar că m-am înscris la facultate şi că urmează examenele, fără să le spun unde”, şi-a amintit Emil Grama.

Ajutat de sfaturile prietenului său, artistul a trecut toate probele şi a intrat la secţia pictură. „Erau vreo 90 pe şapte locuri la secţia de pictură, iar eu am intrat. Am dat telefon acasă şi le-am spus că am intrat, iar de aici au început problemele. Mama era în culmea fericirii, ea fiind umanistă, în schimb tata n-a vorbit un an cu mine”, a spus pictorul.

Pe urmele soţiei

Instruirea medicală l-a ajutat pe tânărul student Emil Florin Grama. „În primul an, la sistemul osos, profesor era fiul colonelului Popescu, fost director al Spitalului Militar în Timişoara. La examen venea cu oasele într-un sac. Lua osul din sac, îl arunca în sus, îl prindea ş