"Saru' mana, Ursica"
- Printre atatea vesti proaste, care ne bombardeaza de peste tot, am aflat si-una buna: te-ai implicat in lupta pentru protectia animalelor fara stapan. Cum de ai ajuns o militanta activa?
- Dragostea mea pentru animale exista de cand ma stiu. Toata copilaria am fost inconjurata de ele. tin minte o intamplare amuzanta, dar si relevanta, de cand eram in clasa intai. Intotdeauna, cand plecam de-acasa, eu spuneam: "Saru' mana, tata, saru' mana, mamaie, saru' mana, tataie". Intr-o zi, tataie mi-a zis: "Da' tu stii ca Ursica, dulaul nostru, e mai batran decat tine? Are 18 ani si tu numai 6!". Gandul asta m-a rumegat toata ziua, iar cand m-am intors de la scoala, am salutat: "Saru' mana, tata, saru' mana, mamaie, saru' mana, tataie si saru' mana, Ursica". De-atunci, eu i-am spus "saru' mana" cainelui, pana cand a murit. In urma cu noua ani, Aurelian, sotul meu, a adus acasa primul pui de caine gasit pe strada. Acum avem trei caini si o pisicuta, dar prin casa noastra s-au perindat nenumarate suflete amarate, pe care le-am salvat de pe strada, le-am ingrijit, dupa care le-am dat spre "infiere" bunicii, surorilor, verilor, verisoarelor si multor prieteni. Fiecare are acum acasa cate 4-5 caini.
- Si de la cainii proprii, ai trecut la cainii comunitari...
Monica Davidescu si cainele fara o ureche salvat de la accident
- Acum 9 ani, din clipa in care am adoptat acel prim catelus, am inceput sa dau din ce in ce mai multa atentie si cainilor de pe strada. Situatia lor dramatica se perpetueaza, pentru ca nimeni nu se ocupa de ei serios. Fonduri exista, dar se scurg in alte buzunare decat cele destinate animalelor. Si sa nu uitam de sfanta birocratie romaneasca. Stiu ce spun, fiindca lupt pe viata si moarte cu ea. Incerc de o bucata de vreme sa initiez, impreuna cu primaria sectorului 6, un program de st
