Unde v-ati cunoscut sotul, prietenul, iubitul, amantul? La coada la portocale? La cinema? La o petrecere? Pe net?
Am si acum o strangere de inima atunci cand cineva imi spune ca are o intalnire cu un tip cunoscut pe internet. cata incredere poti avea in cineva care isi pune pe tapet sentimentele sau disponibilitatea de a te cunoaste, desi habar nu are nici macar cum arati? este hotarat sa iasa la restaurant doar pentru faptul ca la telefon ai o voce calda? sau sexy?
pentru ca este disperat/a sa iasa la un suc cu o persoana de sex opus in fata careia nu trebuie sa-si justifice gesturile, cuvintele sau atitudinea? cu care poate filtra in voie fara sa primeasca o palma? sau doar pentru ca vrea sa faca sex? am cunoscut 3 cupluri care s-au cunoscut in imensitatea internetului. doua sunt casatorite si au copii si, spun ei, o casnicie aproape perfecta. insa acestia sunt exceptia care confirma regula. au jucat o carte care putea fi necastigatoare. de unde ai putea sti daca cel ales din noianul de profiluri este cel care te va duce la altar?
ce le face pe femei sa iasa cu un necunoscut? dar sa-l aduca acasa dupa doar 1 saptamana. sau sa se culce cu el dupa doar un blind date. poate fi curiozitate, o doza de perversitate sau poate disperarea ca singuratatea doare la un moment dat. si oare se gandeste cineva ca “incercarile” pot duce la o singuratate sigura? pentru ca risti sa devii tot mai perfectionist? sau sa accepti un om cu defecte majore care te va face nefericita?
din toate stirile de astazi una despre intalnirile aranjate mi-a atras atentia. un psiholog a implementat la noi ceea ce americanii obisnuiesc sa faca fara prejudecati – speed dating. adica intalniri de 5 minute. cu persoane total necunoscute. te asezi la masa, ii pui cateva intrebari, decizi urgent daca te intorci sa-i dai numarul de telefon sau daca individul este sau nu
