D.COMAN- o cu totul altă abordare a unui meci de fotbal. Atent, implicat în joc, a fost unul din pilonii echipei. Oare să-l motiveze mai accentuat meciurile cu miză?
RUI DUARTE- evidente carenţe fizice, explicabile prin lipsa stagiului centralizat deşi s-au făcut eforturi mari să ajungă la acelaşi nivel cu colegii. Câteva greşeli simple dar care puteau costa scump echipa. A făcut şi lucruri bune, viclenia sa ajutându-l să iasă bine din momentele delicate.
NUNO DIOGO- evoluţie superioară partidelor de până acum. A condus excelent o defensivă greu încercată cu precădere în repriza a doua când Vasluiul s-a prăvălit efectiv peste careul braşovean.
CRISTI OROS- multe lucruri bune şi în dreptul său. A intervenit prompt în majoritatea cazurilor deşi a avut în faţă adversari de calibru gen Costly sau Delgado. E o soluţie pentru centrul apărării, măcar până îşi revine, fotbalistic vorbind, Abrudan.
CRISTI IONESCU- deşi a făcut risipă de energie, Ionescu a început meciul timorat parcă de faima adversarului şi de prezenţa sa destul de scăzută în echipă. Nici pe parcurs nu a arătat că a depăşit starea iniţială, deşi repetăm, a fost extrem de generos în efort.
ROMAN- unul din atuurile stegarilor măcar prin prisma vitezei sale excelente. Mihai a muncit şi el foarte mult, apărarea în disperare de cauză arunca baloanele în faţă în speranţa vreunei soluţii găsite de internaţionalul braşovean. A mai şi greşit, dar per ansamblu a făcut un joc bun.
GRIGORE- a încercat şi în mare parte a reuşit să consolideze mijlocul terenului şi ajutat de colegii de linie să anihileze punctele forte ale vasluienilor. Mai bine ca altă dată.
ILYEŞ- sufletul echipei. Pe lângă gol, care poate fi unul de aur în contextul unui rezultat bun în retur, „ciucanul” a fost omniprezent. Dealtfel el a şi fost votat de jurnaliştii prezenţi la partidă „omul meciului” aşa că a
