Vantul de primavara smulge ultimii kilometri din sarma ghimpata de pe Prut.
Basarabia isi ridica fruntea si iese din cosmarurile ei de instrainare si singuratate, care au inceput in mai 1812, cand mosia lui stefan cel Mare a fost sfasiata in doua de tarul rusilor. Dar stafiile trecutului, prinse in tepusele ruginite ale frontierei artificiale, mai tipa lugubru si nu se lasa prohodite de pe un pamant care nu le-a apartinut niciodata. O istorie falsa, nedreapta si murdara se impotriveste sa treaca in arhive, ea mai incearca de pe ultimul ei drum sa minta, sa ascunda teroarea pe care a semanat-o in fiecare familie si casa, sa stearga crimele si urmele de sange de pe un pamant trecut prin foc si prin sabie. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajunge si in locurile cele mai uitate de pe pamant! Oribilul cosmar al Basarabiei incepe sa se destrame. Imaginea de GULAG, de Siberie, de lagar de concentrare, de inchisoare se sparge, dispare de la o zi la alta, din luncile de smarald ale Prutului. Pana la sfarsitul lunii martie 2010, sarma ghimpata - simbolul lagarului comunist adus de tancurile rusesti va pieri ca un duh rau, de pe malul stang al Prutului. Orizontul dinspre Vest se va deschide si se va lumina: basarabenii vor putea sa priveasca spre tara lor de dor, spre Romania, fara sa le stea in ochi sarma ghimpata si teava de Kalasnikov. in martie 2010, mai cade o reduta stalinista de pe pamantul Basarabiei. Se pare ca e penultima! E ca un ecou la marele eveniment din martie 1918, atunci cand romanii din stanga Prutului si-au facut singuri dreptate, cand Basarabia descatusata a trecut cu demnitate peste amenintarile lui Lenin si s-a reintors, prima, la sanul Patriei-Mume, declansand procesul de reintregire a neamului romanesc, incununat cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918. (Te iau fiorii, sa indraznesti sa faci o paralela intre clasa politica romaneasca de atunci si cea
