Paul Morand, "Jurnal inutil", vol. I 1968-1972, vol. II 1973-1976, text stabilit si adnotat de Laurent si Veronique Boyer, traducere de Sorina Danaila si Simona Modreanu, Editura "Cartier" Chisinau (e-mail: romania@cartier.md), 1020+998 p.

Dupa "Jurnalul" complet al lui Andre Gide in patru masive volume, admirabila editura Cartier a publicat in romaneste, tot cu sprijinul Ministerului Francez al Culturii, "Jurnalul inutil", tinut intre 80 si 89 de ani de Paul Morand (1888-1976). Scriitorul prolific intrase dupa moarte in uitare, desi cele o suta de carti ale lui - romane, nuvele, volume de calatorii, eseuri - avusesera intre razboaie un considerabil succes. Francezii nu i-au iertat colaborationismul, ca diplomat, cu guvernul de la Vichy, optiunile politice apasat de dreapta si, dupa Eliberare, a fost nevoit sa stea in Elvetia, asteptand ca apele sa se linisteasca. Abia prin anii '90, opera lui subestimata a inceput sa fie reeditata in Franta si pusa la locul ce i se cuvine, pe un onorabil raft al doilea, in spatele contemporanilor lui deveniti "clasici" - Giraudoux, Montherlant, Mauriac, Saint-John Perse etc. Pe noi ne intereseaza in mod special Paul Morand si pentru legaturile lui cu Romania. Insurat cu Elena Chrisoveloni, dupa divortul acesteia de printul Dimitrie Sutu, cu care avea doi copii, scriitorul a fost dominat in cei 59 de ani de casnicie de sotia mai in varsta cu 9 ani si cu o puternica personalitate. Initial foarte bogata, sotul ii recunostea superioritatea nu doar sociala ("la princesse Soutzo") si morala (ii tolera infidelitatile), ci si intelectuala (Helene stia sapte limbi, avea o cultura mai vasta decat el si un curaj viril al opiniilor). in cuplul Morand, ea a avut rolul principal: i-a sustinut cariera diplomatica prin relatiile ei in inalta societate si prin abilitatile manipulatoare, i-a insuflat antisemitismul, germanofilia si spirit