Ce-am asteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat (In umbra marelui urs)
Ieri seară a fost concert Phoenix într-unul din cele două mall-uri clujene. Era cică şi noaptea albă a cumpărăturilor. Am rezistat cam o jumătate de piesă şi nu neapărat pentru că Baniciu şi Mani nu mai fac parte din componenţa trupei, deşi şi acesta era un motiv întemeiat. Însă o trupă rock atât de veche şi de valoaroasă s-a potrivit ca nuca în perete în acel loc. Pur şi simplu simţeam că dacă mai rămân o să îmi pierd toate amintirile minunate de la concertele Phoenix la care am fost, cu gaşca mea de prieteni frumoşi şi nebuni, atmosfera aceea în care muzica se împletea cu libertatea, cu bucuria, atmosferă ce se trăieşte pe viu şi nu se poate reda în cuvinte. În schimb, atmosfera de la un astfel de concert de rock în mall se poate reda într-un singur cuvânt: penibilă.
Acela nu mai e concert rock când la câteva sute de metri carbonizatele probează cizmuliţe, hoarde de oameni se împing la porţile magazinelor sau la standurile cu aripioare şi pui cu bambus şi copiii mici stresaţi de ora târzie, zgomot şi înghesuială îşi urlau plămânii afară.
Ce poate fi mai dezolant decât un concert rock într-o locaţie unde cosumerismul e atât de la el acasă. E foarte trist pentru fanii acestei trupe care simbolic a însemnat atât de mult în istoria muzicii românesti şi în istoria noastră, ca oameni.
Da, acum doare sărutul pe obraz. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Ce-am asteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat (In umbra marelui urs)
Ieri seară a fost concert Phoenix într-unul din cele două mall-uri clujene. Era cică şi noaptea albă a cumpărăturilor. Am rezistat cam o jumătate de piesă şi nu neapărat pentru că Baniciu şi Mani nu mai fac parte din componenţa trupei, deşi şi acesta era un motiv întemeiat. Însă o trupă rock atât de veche şi de valoaro