Lui Romeo Marin i se mai zice şi Romeo Nămol, pentru că bunică-su, când a venit în Bucureşti, în 1940, şi când nu era aşa cunoscut, tot îi dădea întruna cu o melodie: "Am căzut într-un nămol/ N-aveam nici un ajutor/ Să-mi dea mâna să mă scol". A fost singurul pe care Damian Drăghici, când a venit în România de şi-a făcut trupă (Damian & Brothers), nu l-a pus la încercări. Adică nu l-a supus la casting.
Acum, "Damian & Brothers" nu mai e, iar Romeo a decis să-şi facă trupă împreună cu alţi ţigani. O trupă, ca să zic vorba aia, de sine stătătoare. "Romy Gipsy Style" vrea să împletească vechea muzică lăutărească cu ritmuri ce la prima vedere par incompatibile: jazzul cu muzica irlandeză şi flamenco. Mircea Trandafir, alias Vijelie (voce), Irinel (voce), Bety Prinţesa (voce), Mirela Năsturică (voce), Elvis Năsturică (clape), Adiţă Chiriac (clarinet), Cătălin Fundament, alias Spaniolu' (chitară), Vily (percuţie), Marius Vlad (tobe), Ciprian (bass), Costeluş (acordeon). "Noi suntem lăutari din tată-n fiu, am avut părinţi lăutari, bunici lăutari, străbunici lăutari şi nu exagerez dacă spun că avem 150-200 de ani de lăutărie. La noi, în comună, jumătate erau lăutari. În familiile noastre, copiii nici n-apucă bine să meargă pe picioare, că, gata, şi încep să înveţe un instrument, de obicei ce ştie tatăl sau bunicul, aia îl învaţă şi pe copil."
Lui Mircea Trandafir, zis şi Vijelie, mai drag i-a fost acordeonul, decât vioara pe care o ştia tatăl său, aşa că a dat-o bine pe acordeon. Acum e beton, deşi el ţi-ar spune probabil că le cântă binişor. Vorba colegului meu Dan Marinescu, "aşa ţigani, îţi vine să-i clonezi".
NICIODATĂ PLAY-BACK PE LĂUTĂREASCĂ
Ce-i drept, într-o lume în care imaginea ţiganului a ajuns să se suprapună clişeic pe urâciune şi pe fapta demnă de atenţia penală, un astfel de grup contraria
