Ĉu vi parolas esperante? Vorbiţi esperanto? Am văzut articolul ăsta şi mi-am adus aminte de orele de esperanto de la Universitatea din Timişoara şi de tabăra de esperanto din Torun, Polonia, unde am fost în vara lui 1980. Unde, evident, am vorbit doar esperanto cu studenţii polonezi, bulgari şi cehi. Am fost obligaţi de regulamentul taberei să vorbim esperanto şi noi, românii, între noi, atunci cînd se mai afla cineva în preajmă. Culmea, tabăra respectivă nu era organizată de vreun ASC polonez, ci chiar de un cerc studenţesc de esperanto. Da, a fost o vreme în care am crezut că esperanto se va dezvolta, că ideea asta bună, de a stabili ca limbă internaţională ceva care să nu fie proprietatea unui popor, va prinde. Am avut, atunci, în tabără, un soi de exaltare, credeam că trebuie să devin un apostol al limbii esperanto. Eram în Polonia, trăiam în mijlocul unei limbi total necunoscute şi, totuşi, noi, cei din tabără, ne înţelegeam între noi perfect.
Întors la şcoală, în ultimul an de facultate, am avut ideea de a face un spectacol în esperanto, iar regretatul Lelu Bihoi s-a pus pe treabă şi a montat o piesă. Cu care, apoi, a călătorit în Ungaria şi în Italia, la nişte conferinţe esperantiste. Eu nu am avut timp să merg la repetiţii, aşa că nu am mai prins trupa. Dar ideea a funcţionat, iar nişte oameni au călătorit pentru că ştiau limba esperanto.
Şi tot legat de esperanto, am avut un abonament la o revistă care se numea El Popola Cinio. M-am abonat la asta pentru că era cel mai ieftin abonament posibil din lista de reviste în esperanto. Şi, astfel, am ajuns să citesc despre realizările poporului chinez, despre marele conducător Mao, în limba esperanto!
Ce înseamnă titlul postării?: Şi eu am vorbit esperanto
Ĉu vi parolas esperante? Vorbiţi esperanto? Am văzut articolul ăsta şi mi-am adus aminte de orele de esperanto de la Universitatea di
