O dată cu primăvara asta întârziată, simt, totuşi, că revin la viaţă şi la verde şi îmi doresc lucruri noi, vii, proaspete şi extrem de curate şi durabile. Şi îmi pun speranţe în mine şi în toată lumea din jur, în prieteni şi familie, în bunătate, toleranţă, dragoste, stil, calitate şi bun gust.
Îmi pun speranţe să învăţ mai mult, să fac lucrurile mai bine, să nu mai am aşteptări, să îmi stabilesc priorităţi, să am răbdare şi să nu sar etape - cum ar spune zâmbind cineva foarte drag mie. Aşa o să fac! Cu pragmatism şi puţin suprarealism, aş adăuga - pentru că, altfel, nu aş fi eu...
Primăvara asta va fi decisivă şi memorabilă pentru mine. Mi-aş dori să nu o las să se piardă aiurea printre lunile anului. Mi-aş dori să ştiu că am făcut tot ceea nu am făcut în celelalte primăveri (în care aşteptam să mi se întâmple ceva şi nu făceam nimic pentru asta) şi încă puţin mai mult. În primul rând, mi-aş dori să cercetez şi să descopăr! Să descopăr şi să cunosc cât mai mulţi oameni talentaţi, care vor să facă ceva minunat pentru că au potenţial şi pentru că trăiesc pentru asta. Mi-aş dori să văd oameni frumoşi pe stradă. Oameni frumoşi! Frumoşi fizic, frumoşi ca stil vestimentar, ca atitudine, ca gestică. Şi oameni spontani şi interesanţi. Mi-aş dori să cunosc şi să ascult oameni care au ceva de spus şi pot împărtăşi din experienţa lor culturală şi de viaţă.
Să văd...
Apoi, mi-aş dori să văd oameni eleganţi, relaxaţi dar cu preocupări, zâmbind, bându-şi cafeaua, citind ziare sau cărţi, cu sau fără laptop-uri, pe terase sau în parcuri. Mi-aş mai dori şi să văd oameni pe scenă, să văd spectacole, să simt vibraţii, să ascult muzică live, să trăiesc acest gen de emoţii, să îmi ascund lacrimile, la sfârşit, de atâtea emoţii! Mi-ar plăcea să fiu impresionată de tot ceea ce se întâmplă în mişcarea artistică românească (în mare expansiune), să as
