Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă....
S-a întâmplat ca tocmai în săptămâna aceea Petruş să-şi găsească într-o dimineaţă măgarul mort pe islazul din preajma cazărmii. Era a treia zi de când sta la capul lui şi-l veghea. Îi pregătise un pat de flori şi-l plângea c-o durere mai mare decât îl plânge de regulă un om pe un alt om.
Poate acesta era şi motivul pentru care îi arăta Petruş atâta compasiune defunctului.
Din pricina faptului că nu era om, ci măgar, îi mângâia întristat fruntea bombată şi urechile mari, clăpăuge. Se adunaseră în gesturile lui toată mila şi toată afecţiunea pe care Dumnezeul oamenilor, în lipsa unui Dumnezeu al măgarilor, le datora măgarilor din toate timpurile şi din toate colţurile lumii.
Poate cineva spune că unui măgar nu-i priesc mângâierile, nu-i fac bine vorbele bune, îi provoacă silă grija afectuoasă şi cuvintele de alint?
În timpul cât este viu, se înţelege.
Dar, dacă nu primeşte nimic din toate acestea niciodată, măcar înainte de a coborî în ţărâna în care coboară şi oamenii, merita un strop de duioşie şi recunoştinţă.
Iar Petruş asta făcea, îi oferea lui Tănase, căci aşa îl chema pe măgar (s-ar putea crede că era finul omului cu acelaşi nume, dar nu exista nici o legătură între ei, în ciuda faptului că mulţi spuneau despre cel răposat în primăvară că fusese un mare măgar), Petruş, ziceam, îi oferea răposatului de acum stropul cuvenit.
S
